Sisif

În locul acela

în locul acela
ţigara îmi stătea de vorbă cu sărutul
ce mai faci? îi zicea din fumul de pe carnea ta,
eternitatea unei clipe-n zidiri de lene,
ceaţa de pe fruntea omului
şi puţin din ochii lui Dumnezeu

tu eşti un joint de femeie,
Amor îmi injectează lacrima
din drogul de trist
izgonit de pe cruce

exist într-un stih gunoier,
inserţia fiindului
în poezia de ploaie cu piatră Sisif

ţigara mi-a ajuns la filtru
prăjindu-ţi sărutul

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demiurgul ştie

Un amalgam de lacrimi şi sudoare
E-ncoronarea muncii de sisif,
Când barca mi-e strivită de recif,
În căutarea unui port la mare.

De aş fi al Universului şerif,
Aceste lucruri care sunt amare
Nu vor avea sub Soare rezolvare;
Ele sunt trecute doar în catastif...

Inteligenţă, muncă şi răbdare,
Sunt armele mele de-apărare,
Să pot lupta şi-nvinge-n viaţă.

Demiurgul ştie şi mă-nvaţă
Cum să elimin orice frământare
Şi să-mi fie viaţa încântare!

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De respirat

Pe sub tăceri de veghe în morminte
Lui mâine sta copilăria-n uşă
Odăii din lăuntrul de cenuşă,
Renasc acolo zboruri dinainte...
Pe-amurg e dimineaţă jucăuşă,
Carnarea e-n lumeştile veşminte,
Adie vag aducere aminte
În gândul nins de-a nopţilor cătuşă.

Sisifică e viaţa după alta
De-aşa ţi-e-n crez, sub dumnezeul rar...

Cuvânt, duhovnic şoaptei, îmi e dalta
De omeneşti metale-n vis fierar...

Peniţa pe hârtie mi-e unealta
De respirat în viciu temporar...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Papy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sau fleacuri în formă fixă

Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minţii stâncă,
Peniţa-n alb înţeapă, trandafir.

De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îţi respir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.

Îmi spui iubire-n vis de şoaptă ţâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieţii îngeri îţi mănâncă
Şi-n sânge-ţi beau al zilelor porfir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă.

rondel de Ştefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii trec pe ape în ruine

corăbii trec pe ape în ruine
şi-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.

deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.

voi ancora în cheag de-nduioşare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.

şi adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deşi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poseidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infirmitatea de a spune

în noaptea albă a hqrtiei fierbe
a ta chemare, bezna ce-mi amuză,
femeie cu sărut de slove-n buză
şi îndemnând peniţa la proverbe.
ci nefiindă te respir, havuză
ce-n veci te bea văzduhu-n ploi acerbe,
enigme curg în nucleare jerbe
şi nemuriri carnalul meu acuză.
arboriform pe crengide vis e rodnic
nimicul, în spinare de amor
sisif suind zadarnic piatra-n nor
îmi este clipa, sunt spre stins logodnic.
şi umbre-adie-n Domnului crezare
când merg cu El la Om la devânzare...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pluto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gnom la casa de piatră

când înţelesul suie-n întrebare
o taină noaptea de pe gând ridică
lumina îi străpunge-n stânci de frică
sisific înger ce-a uitat să zboare.

sărut pe guri, ospăţ iubire mică
mister erai, cu miezul tot în floare
când meşteşugul de morminte doare
de linişte auzul de ne strică.

în putredul genunchi de temenele
spre-a ta icoană, coastă dintru om
clepsidra-i azi de timpuri să ne spele.

un sacru-mi dai pe-amorul policrom,
un ritual de învrăjbit inele
ci casa e de piatră-n strajă gnom...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagaj de pace

pe imn sisific de rostogolire
deasupra-s albe-n cer răniri de munte
eresu-i plin de linişti reci, mărunte
şi-n sân de mumă clipei e jelire.

ţi-e fără seamăn şoapta în grăunte
pe calea ta de dragoste subţire
ce-abate la divin o împărţire
şi legi tot strigă-n văgăuni cărunte.

ci despre om mă dumireşti zadarnic
că vag exist, cu făr' a şti să fiu
şi sunt la mese sângelui paharnic.

pe tine-n coaja tainei te descriu
şi doruri urcă-n zborul nunţii harnic
ducând bagaj de pace în sicriu...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în zori

din depărtări de clipe te-aminteşte
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez şi nefăptură
şi-n pieptul visului din taine creşte.

a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul cleşte
din pielea ta-n divin ce îmi grăieşte
o poezie-n zodia cea pură.

înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi eşti ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.

aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu ambrozii de pe fundul paharului

În piept îmi ţin mormântul, foc alene,
Sub frunză tu îmi datorezi ispită...
În lumânare umbra e topită,
Cu braţ pe trup îţi zămislesc desene.

Când te respir am racla-n sân, cumplită,
Şi veşnicia-i deasă-n clipe-obscene...
Moşneagul Dumnezeu pe sub sprâncene
Pândeşte-n noi lumina rătăcită.

Mister de Nalt în ploi purta cădere,
Pământu-n munţi dezvăluieşte piatra,
Sisif veghea acolo, nins, tăcere.

Ambrozii în dimensiune-a patra
Îmbată chip cioplit ce-altar ne cere....
De dulci poeme umple mama vatra...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Sonny
Comentează! | Votează! | Copiază!