Adam şi Eva

Poem filozofic pentru S

III

Voi, dragii mei, visaţi pentru noi libertate, măreţie şi îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inşii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviţi sub nedreptate?
Şi văzându-ne puţinătatea şi goliciunea ca Adam şi Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o păşune a istoriei.
...

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bovarism

Sunt o variantă nefericită a Evei
Port povara culpabilitaţii ancestrale
Raiul mi-a fugit de mult de sub picioare
Apatia mi-a înlocuit voluptatea
Ecou mai are în mine doar singurătatea
Adam nu s-a născut încă sau e căsătorit
Până şi şarpele m-a părăsit plictisit
Dinţii mi i-am rupt în fructul oprit

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Pasagere clipe, Poezii (2017)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urări de 1 Martie şi de Ziua Femeii (8 Martie)

Azi, de ziua voastră,-nchin
Un pahar de Vin divin,
Sănătate să aveţi
De la zeii cei isteţi,

Să vă deie Kamadeva
Viaţă cât Adam şi Eva,
Sărutări fără de număr,
Pe-ochi, pe gură şi pe umăr,

De la zei s-aveţi de-a pururi,
Tinereţe, dragi Contururi,
Pace, multă Fericire,
Câtă-ncape ntreaga fire,

Să vă fie Viaţa plină
De Noroc şi de Lumină,
Punga să geamă de Bani,
Hai Noroc şi... La Muulţi Ani!

poezie de George Budoi (martie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi Sfânta Poartă

Adam şi Eva, ştim precis,
Că fericiţi au fost, deşi,
Îi puse dracul într-o zi,
Din măr să guste-n Paradis
Şi de atunci li s-a prezis,
Că izgoniţi din Rai vor fi,
Iar ei spre a putea ieşi,
Măreaţa Poartă s-a deschis
Că mulţi aspiră să o vadă,
Se tot vorbeşte, ca de-un vis
Şi-n Rai intrăm făr-de tăgadă,
Ca buni creştini, -ne este scris-
Dar nu există vreo dovadă,
Că de atunci, s-a mai deschis.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând vindecarea

Mă ustură ochiul drept,
după ce Adam şi Eva
au trecut prin el
spre cealaltă parte a zidului,
legaţi cu acelaşi cordon ombilical.

Negreşit,
de acum toate merele
vor sta închise într-o amforă
până la o nouă poruncă.

Cu toate acestea,
mi-am răstignit mâinile,
dar altcineva scrie
cu picioarele mele
înfăşate în aripi.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă pentru artă

Pesemne selectând frumosul
A apărut sintagma nobilă
De stil artă pentru artă
Posibil din sinceritate
Frumuseţe şi măiestrie
Printre plebei pribegi
A apărut ca preocupare
Poate printre tarabostes
Sau mai încolo la eleni
Sau mai departe în Egipet
Ba chiar în Mesopotamia
Poate peste mare în volbură
Probabil şi mai demult
Încă din comuna primitivă
Expresie inventată expres
Cu model grădina edenului
Cu transmitere dinadins
La izgonirea din raiuri
Asemenea lui Adam
La fel cu cea a Evei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea primului păcat: Căderea

Caderea lumii in pacat
Nu lui Adam s-a datorat
Nici Evei. Sarpele-i nevinovat.

Nedreapta izgonire din Rai...
Tu, Doamne, Adam daca erai
La fel porunca o-ncalcai.

Cu-aceeasi Eva linga tine
Instinctul-care legile divine
Nu le-asculta-de la sine

In aventura te-ar fi-mpins.
Si-atunci, de poftele trupesti invins
Nu mai lasai sa fie scris

In Biblie, povestea Primului pacat,
Cind Tu din gelozie ai judecat
Si-n veci la Moarte-ai condamnat

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai respiraţie

Nici Creştin şi nici Mozaic, nici Muslim şi nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean şi nici din pământ,
nici din eter şi nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam şi Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup şi nici suflet.

Aparţin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o ştiu şi care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea şi din mine,
singura care respiră cu respiraţia unei fiinţe omeneşti.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi creşte un şarpe în burtă

o singură uşă

lasă loc ispitei

între oasele mele

scăldate în lumină

îmi da răgazul să respir în aburul rămas

de la naşterea lumii,

Dumnezeu jucându-se mi-a scris

pe frunte cu Adam

să recunosc vocea Evei

plecată la miezul zilei

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

În braţele tale, ca în braţele lumii de început
Trăiesc din nou creaţia
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul şi iubirea din care sunt făcut

Eşti EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost muşcat
Adam şi Eva, de la început, suntem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumos poem. Mai ales versul in care Eva e metamorfozata in EA. V-ul disparut vine de la virtute. Ceea ce [...] | Citeşte tot comentariul