Poezii despre Adam și Eva, pagina 4
Păcat originar
De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet șarpe cu vorbe să te îmbete
Și-n loc s-asculți smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?
Și tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeți te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învățat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare ați săvârșit păcatul?
Noi toți, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranța și ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putință,
Ne-am săturat de trudă, nevoi și suferință.
O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea și-a ochilor lumină
Să te vedem la față, să îți cunoaștem firea,
Și să-nțelegem astfel ce este mântuirea!
poezie de Octavian Cocoș (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Locuința lui Adam și a Evei
Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiți de rele,
Să viețuiască zile multe.
Dar i-a-nșelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morții,
Și ei au ascultat de șarpe;
Iar noi la fel facem, cu toții.
De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi tâmplăresc coșciugul singur
E suficient pentru pământ?
totul se iartă și se uită.
mai puțin ispitirea
mai puțin Adam
mult mai puțin din Eva.
cineva o să vină la poartă
și-o să mă-ntrebe,
cu ce treabă pe aici?
eh, mai nimic, o să răspund,
cu moartea. o conduceam acasă
și-a dat viața peste noi.
dar nu-ți fă griji de asigurare.
îmi tâmplăresc coșciugul singur.
poezie de Alexandru-Daniel Cenușă (26 aprilie 2013)
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenușă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva și fructul oprit
Biblia ne povestește,
Nimeni nu se îndoiește,
Ăsta-i crudul adevăr:
Eva a mușcat din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Oare fost-a lăcomie,
Sau o mare neghiobie?
De Adam ce poți să spui?
Ispitit de Eva lui,
Luând pe Domnul în răspăr,
A mâncat și el din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Din iubire de soție,
Sau a fost tot din prostie?
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza cu acrostih
Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri și cam decorativ.
E vremea pentru puțină decadență! - își zise -
Dar Eva nu știa decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze și el
Gând nou:
Adam pe față, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiția creatoare și
Ieșită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se așeză gânditor, sprijinit de un măr,
Iși făcu planul și-l desfăcu,
Unul pe față, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine știe ce hazard
Mai aproape de sine cu o veșnicie:
[...] Citește tot
acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărarea câmpului
Pe cărarea câmpului
Merge Maica Domnului,
Florile îi râd frumos
Îngerul cântă duios
Soarele o încunună
I se pleacă mândra lună
Păsărele i se-nchină
Cărarea-i numai lumină
Domnul din cer o privește
Și cu drag îi zâmbește
Vino Eva de privește,
Tu Adame dănțuiește
Că blestemul s-a sfârșit
Blândețea l-a biruit
Fiul Tatălui iubit
Maicii sfinte dăruit
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Minte-mă că sunt vultur
Sculptez cuvântul
așa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simțurilor
și atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopți când ninge tandru.
Cuvântul nu știe să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
și vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
și spurcatul de șarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui izgonit
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit,
Stând într-un colț, smerit, gol-pușcă?
Adam, datornic izgonit.
Se mulțumește cu o dușcă,
Să uite că e surghiunit,
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit.
M-aș avânta ca o plevușcă,
S-ajut pe cel nefericit,
Și-aș colinda frumos ca Hrușcă,
Dar teamă mi-e de cel smerit
Care se-abține și nu mușcă!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Câteodată amintirea-i bună
Și te scaldă-n liniștite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ți sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieții.
Au rămas și îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeții
Sub un cer aducător de moarte.
Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încruntare
trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,
jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,
undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Adam și Eva? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam și Eva, adresa este: