Poezii despre mântuire, pagina 3
Colinde, colinde
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Joc secund
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglidă în mântuit azur,
Tâind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraculoasa vindecare
Moto: Am simțit o putere care a ieșit din Mine (Luca 8.46)
Iartă Doamne, eu sunt păcătoasa
Care-am îndrăznit să Te ating
Mă roade boala și mă sting
Simt moartea șuierându-i coasa
De doisprezece ani îmi curge
Izvorul vieții fără lecuire
Dar fără Tine nu e mântuire
Și vlaga vieții mi s-ar scurge
Și disperarea m-a împins
Dar cel mai mult dintr-o credință
Că vindecare-i cu putință
De asta Doamne, Te-am atins
Și-acum mă simt tămăduită
Aștept Iisuse să mă cerți
Dar Tu ești bun și blând. Și ierți
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbăvire
Am legat deznădejdea de nădejde,
Și -am devenit optimistă,
Așa am învins răutățile lumii
Și nu mai sunt tristă...
Am privit frunza copacilor toamna,
Ea cade, dansând, la pământ,
Nu-i pasă că după aceea,
Alearga-n, derivă, prin vânt...
Am lăsat viața să curgă firesc,
M-am rugat la Domnul și m -a auzit,
Nădejdea mi- a intrat în suflet
Și de necazuri m -a izbăvit...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vis
Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ;
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând;
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ea aducând.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstorași vin cântând;
Îngerii cântă Aleluia,
Nouă vestind bucuria,
Domnul e pe pământ.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile de iarnă
Așteptăm cu drag Crăciunul
Ziua nașterii cea sfântă,
Că s-a născut Fiul Sfânt,
Mântuitorul pe pământ.
Oile pe El suflau
Și îngerii Îl vegheau.
Saltă fericit poporul,
S-a născut Mântuitorul!
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zoriori de ziuă
Sculați, sculați, boieri mari
Zoriori de ziuă
Sculați voi, români plugari
Că vă vin colindători
Noaptea pân' la cântători
Și v-aduc pe Dumnezeu
Să vă mântuie de rău
Dumnezeu adevărat,
Soare-n raze luminat
Și vă spun să ne trăiți
Întru mulți ani fericiți
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina crucii
Verticală ce coboară și, întors, unește Sus
Și Orizontală care-încercui Răsărit și Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi și noi.
Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrățișării dulce între om și om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârșit
Este Linia și cercul, și Sfârșit și Nesfârșit.
Este Unul și Mulțimea, este Clipă și Etern
Sabie cerească-ntinsă din ŽNălțime spre Infern
Taină și Simbol și Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă și putere, Steag în veci nebiruit.
Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Brațul Milei și Dreptății care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii și pentru morți
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă, slavă, slavă Ție!
Slavă, slavă, slavă Ție
Bun și blând și sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ție ce din jalea
Morții ne-ai eliberat
Și ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.
Slavă Ție care-o turmă
Nesfârșită-Ți pregătești,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să strălucești.
Slavă Ție-n fericirea
Unui veșnic viitor
Când pe toată nesfârșirea
Va fi-o turmă și-un Păstor!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre mântuire? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mântuire, adresa este: