Poezii despre mântuire, pagina 4
Patriarhul Daniel și-a pus chipul pe clopotul Catedralei Mântuirii Neamului (pamflet)
Doamne, câtă vanitate!
"Preasfinție", sanctitate,
Dumnezeu a poruncit
Să nu-ți faci vrun chip cioplit.
Crist, ca să ne mântuiască,
Aceptă să-L răstignească,
Fu pe cruce pironit,
Nu pe-un clopot chip cioplit.
Eu zic să îți faci statuie,
Pe cupolă să ți-o puie,
O statuie uriașă,
Ca și tine de trufașă,
Să vedem de la distanță
Infinita-ți aroganță,
Să-i arăți posterității
Că ești culmea vanității.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (24 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace și-armonie,
Să cadă încet și blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Și mulțime de creștini
Și de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Și-al Mariei Sfânt alint.
poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucură-te, Marie
BUCURĂ-TE MARIE RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI
O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios!
Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu menită, dăruiește-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
Bucură-te, Mărie, ceea ce ești lauda de obște și cinstită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
Bucura-te, apă izbăvitoare!
Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
Bucură-te, alungarea patimilor lumești!
Sfântă Fecioară, tămăduiește bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credința șuvoaielor îmbelșugate.
Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm ție: Caută spre noi dintru înălțimea ta cea sfântă!
Vezi credința și umilința sufletului nostru!
Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și videcă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești!
-Dăruiește-ne sănătate și ne izbăvește de veșnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:
[...] Citește tot
rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-a fost mai bun
Ce-a fost mai bun, darurile tale au fost,
toate aceste minuni, slava pământului -
gestul rece, neprihănit, de pământ, al izvorului,
luminoasele cupe-ale florilor pline de soare
și primul surâs al copilului la glasul matern,
și fericita privire în rugă extatică,
și visul din cântecul păsării peste vecie -
nu mă pot izbăvi, când tu ești departe.
poezie clasică de Emil Boyson din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O, ce veste minunată!
O, ce veste minunată!
În Betleem ni sa rata
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.
Mergând Iosif cu Maria,
În Betleem a se scrie,
Într-un mic sălaș, lângă acel oraș,
S-a născut Mesia.
Pe Fiul în al său nume,
Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască, și să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând în zare,
Din cer o lumină mare
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toții se bucurau.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața arborilor mei
chip fără mască
fața arborilor mei
apoi
și apoi
și pentru totdeauna
e luciul unei oglinzi
tremurul apei
izbăvirea
viața mea de iarbă
neatinsă de somn
absentă în această tăcere
din care începe ruptura
și ruga
în
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă Franciscăi mele
Noi cântări ți-nstrun eu ție
Ramură care adie
Peste inima-mi pustie,
Învăscută-n flori surate,
Tu, mai gingașă din toate
Ce mă mântui de păcate,
Și cum râul Lethe-alină
Vlagă-mi dai, fântană lină
Pururi de săruturi plină.
Când în calea mea detună
A ispitelor furtună,
Te ivești, zeiță bună,
Ca o stea mântuitoare
Și mă scapi de la pierzare
Inima ți-anin pe-altare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contestare
Prezentul
Binecuvântează
Rotundul
Creației.
Tu, porți formele vidului
Când viața lași fără trup
Și liniștea mântuită
De vânturi.
Iau bruma himerelor
Mărturie
Și merg pe urmele lui Bachus
Contestându-ți amurgul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colo sus
Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești".
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă-mpiedica de-a plânge...
Nu mă-mpiedica de-a plînge
dacă am darul lacrimei
durerea în plîns o poți înfrînge
și speri ceva în boaba ei.
nu știi că-n plîns de-atîtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu știi că plînsu-i izbăvire
la orice inimă înfrîntă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cîntă.
cînd plîngi speranța nu te-nfrînge
și vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amicea plînge
dacă am darul lacrimei.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre mântuire? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mântuire, adresa este: