Poezii despre China și viață, pagina 2
Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)
Filament e, subțire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina.
Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel și iubește turcoaz.
Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-și cerne...
Țara dragă-i Canada și poporul... viking.
În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îți dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubește profund, doru-îi e nemurirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Răspunsul tău
Dacă ne referim la energiile care ne domină
La mine e ceva de pomină
Forțele nevăzute ale cristalelor solide
Mă dau cu tâmplele de piramide
Mesajele secrete din Manuscrisele de la Marea Moartă
La Porțile de Porțelan mă poartă
Soldații de teracotă și Marele Zid Chinezesc
De spirite vecine mă păzesc
Stratigrafia perfectă a Defileului Olduvai
Îmi schimbă viziunea despre Rai
Vânătorii de elefanți adunați în Tabăra din TerraAmata
I-au lăsat o urmă de urmaș lui tata
Blestemul vânătorii, pe tavanul peșterii din Altamira pictat
Mă face să mă simt bizon vânat
Sufletul meu, atârnat între Machu Pichu și Huayna Pichu
Dă zborului din vise un indiciu
Iar despre daci nu m-aș opri din gând și povestit
De n-aș avea o viață de trăit
În care totul, de la stele și până la vorbe, mă doare.
Destinul stă-n a ochilor culoare?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (18 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul tău
Dacă ne referim la energiile care ne domină
La mine e ceva de pomină
Forțele nevăzute ale cristalelor solide
Mă dau cu tâmplele de piramide
Mesajele secrete din Manuscrisele de la Marea Moartă
La Porțile de Porțelan mă poartă
Soldații de teracotă și Marele Zid Chinezesc
De spirite vecine mă păzesc
Stratigrafia perfectă a Defileului Olduvai
Îmi schimbă viziunea despre Rai
Vânătorii de elefanți adunați în Tabăra din TerraAmata
I-au lăsat o urmă de urmaș lui tata
Blestemul vânătorii, pe tavanul peșterii din Altamira pictat
Mă face să mă simt bizon vânat
Sufletul meu, atârnat între Machu Pichu și Huayna Pichu
Dă zborului din vise un indiciu
Iar despre daci nu m-aș opri din gând și povestit
De n-aș avea o viață de trăit
În care totul, de la stele și până la vorbe, mă doare.
Destinul stă-n a ochilor culoare?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (18 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun zid nu poate opri imaginația
nici măcar cel chinezesc
orice alt fel de fortificație umană
va sfârși precum linia maginot
nici barierele naturale nu pot bloca gândul
în mod cert nici himalaya
și poate tocmai de aceea
omul trage mai mereu linii defensive imaginare
adânci tranșee de netrecut
iluzii născute înaintea visului
dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început
dincolo de bucuria apusului
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce mă judeci
Hainele
zdrențuite
oasele
și sângele
pe cant
pasul
ca banul aruncat
în fântâna ultimă
a norocului
nu mai are nici
poate cine știe.
Ce știi omule despre mine?
aud în pașii tăi
plânsul nereidelor stâlcite
de talpa ploilor nepașită
în flori
de lumină
tu ce auzi când n-auzi?
Cu ochiu-ți tăios
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea.Geea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să evadăm!
Nu mă închide-n templele tăcerii!
Îmi este frig, de teamă sunt cuprinsă,
În chingi mă strânge lacătul durerii,
Voi fi, de cruda iarnă, aprig ninsă.
N-aș vrea să fiu crăiasa ta de gheață
Pe calea șerpuind spre Absolut...
Nu-mi dărui un suflet sau o viață,
Croiește-mi pelerină din sărut!
Mă scapă azi în veci de penitența
Acestei liniști, prea apăsătoare!
Poftește-mă, te rog, în diligența
Cu Pegași roz, spre crestele polare!
Mi-am pus paltonul ponosit, cu glugă,
Căldura am ascuns-o în bagaj,
Saboții vechi i-am încălțat pe fugă,
M-am pregătit de-al iernilor tangaj.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Badante
Cu cearcăne la ochi, mereu perdante,
Cu vise mari în sufletul stingher,
Învăluite-n umbre și mister,
Târându-și crucea, trec zâmbind, badante.
Cu amintiri ce înfloresc sub pleoape,
Cu rugi, pentru cei dragi, ce stau la rând,
Cu sufletul de dragoste flămând,
Corăbii pe învolburate ape.
Din nopți pierdute-ar construi imperii,
Din pumni primiți, ar face-al Chinei zid...
Pitagora, Descartes ori Euclid
N-ar fi în stare, multele mizerii
Care le-au îndurat să le adune...
Mereu privite ca și un obiect,
La glume și batjocură subiect,
Având aceeași tristă misiune,
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a fost seară și a fost dimineață
[ziua a patra]
astăzi am să-ți vorbesc despre moarte ca despre
un smartwatch cu pedometru: știi cât mai ai de trăit
dacă-i numeri pe cei ce nu-ți mai sunt
la început toți credeau că va muri spaima
bătrânul nebun cu trei fire de păr pe ceafă
o dimineață întreagă băuse
și o după-amiază întreagă dormise cu capul pe o bordură
vopsită cu mâna lui
când s-a trezit seara fața i se umflase
ca un pește balon scos din acvariu
au chemat ambulanța l-au dus la psihiatrie
acolo a intrat în sevraj apoi a dat în demență senilă
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta cu demonul poeziei
o fiară spăimoasă
cu dinți de pucioasă
și limbă hleioasă coboară din înaltul ceriului întrebând în stânga și-n dreapta de copilul din tine ăla închis în cămară și uitat acolo trei ani la rând ce greu e să te lupți cu sinele în acest spațiu strâmt când balaurul îți cunoaște toate cotloanele ființei și știe că în apărarea ta nu ai decât un paloș decupat din povești nemuritoare și mai ai un cal răpciugos cu aripa despicată
cu copita ferecată pe când demonul are solzi de târâtor
ochi de răpitor
ghiare de zgripțor plus o centură căptușită cu dinamită pe sub tricoul cu lozinca poeme din toate țările uniți-vă de frică nu mai ai timp să te întrebi dacă ești treaz sau visezi între voi cuvintele mănâncă pop-corn și strigă ca la o gală de wrestling te lupți cu zmeul zi de vară
până-n seară până ce d-zeu îți face semn și arunci prosopul între voi se ridică un zid chinezesc abia de îți tragi sufletul că fiara scoate trâm bița apocalipsei și totul în jur se prăbușește ca un perete de chirpici atunci arunci piep tenul care se face pădure dar nici pădurea nu mai e ce a fost în fine arunci peste umăr o foaie albă și ea se trans formă în nisip mișcător abia ai timp să te prinzi de singura certitudine din viața ta iubita imaginară dulce ca o țigară mentolată ea îți întinde o mână pe care vezi tatuată o siluetă de balaur iar sub ea mare citeț într-o inimă albastră numele tău
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată, trece THERMOPYLAE !
Era o zi cețoasă; am văzut o clipă nava cum trecea, vioaie;
Se zbenguiau delfinii și piruiau păsările mării-n ploaie;
Matisam parâme sub cerul gri, mânuind șuvițe și cavile,
Când am auzit nostromul, "Iată, trece THERMOPYLAE!"
Secundul s-a-ntors, căpitanul s-a răsucit și el încetișor,
Urmărind umbra-aceea care traversa Biscaya-n zbor;
Carena verde, catargele zvelte-n vânt, velele nori de zăpadă,
Asta am văzut deasupra mării, stând acolo lângă balustradă.
Un cliper chipeș în drum spre China, o adiere părând, minune
Zburdând pe valurile mării cum zburdă mânjii pe pășune!
Ai fi putut crede, privindu-i trecerea, că știe de inimă și suflet,
Nerăbdător cum se strecura printr-al zdrențelor de negură balet.
Erai convins, petrecându-l cu privirea, c-are inimă și suflet,
Atât de iute, de mândru, maiestuos de alb, despica talazul violet!
Mă gândeam, în vreme ce dispărea, la lucrurile scrise de poeți,
Că frumusețea va trăi veșnic, trezind admirație-n alte și-alte vieți.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre China și viață, adresa este: