Poezii despre Spania și timp, pagina 2
Bestii făcând salturi prin timp
Van Gogh scriind fratelui cere vopsele
Hemingway testându-și pușca
Celine dând-o-n bară ca medic
imposibilitatea de-a fi om
Villon alungat din Paris pentru că era hoț
Faulkner beat prin rigolele orașului său
imposibilitatea de-a fi om
Borroughs ucigându-și soția cu o armă
Mailer înjunghind-o pe-a lui
imposibilitatea de-a fi om
Maupassant înnebunind într-o barcă
Dostoievski pus cu spatele la zid pentru a fi executat
Crane aruncându-se-n ocean de pe o navă
imposibilitatea
Sylvia* cu capul în cuptor ca un cartof copt
Harry Crosby sărind în acel Black Sun*
Lorca ucis în drum de trupele spaniole
imposibilitatea
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dacă lui Cezar cel drept, de care asculta o lume,
Lui Augustus cel măreț sau lui Tiberius, mândrul împărat,
Nu le-ar fi plăcut să bea, atunci Bachus cel pus pe glume
N-ar fi făcut un vin atât de-învăpăiat.
Prinți, Regi, cântați pe-ale Franței și-ale Spaniei arene
Nectarul cel înmiresmat nespus,
Nectar care curge din fântana Hipocrene
Rubiniu precum mantia lui Augustus.
Amintiți-vă doar atât:
Toți oamenii au dreptul să-și înece amarul
Nu numai Cezar și să-și vândă ieftin, golind paharul,
Ziua ce de mâine. Dar, apoi, să nu le fie de mirare,
Dacă-i va durea lumina soarelui în ziua următoare.
John Dryden, 1631 1700
[...] Citește tot
poezie de John Dryden, 1631 1700, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și bucata mea de pământ
ridic ochii spre ceva care îmi trece deasupra capului
păsările
nu le pot opri
dar cuib niciodată
am reflexe de om neînvățat să iubească
o femeie ca tine
singuratică
în curtea unei biserici unde cresc ciuperci după ploaie
pui hârtie în geam să nu mă vadă lumina zilei
sau vreun sfânt gelos pe faptul că mereu
cunoștința îngâmfă
mergeam la săniuș
din vârful măgurii mă urmăreau lupii
chiuiam de li se oprea inima
învățătoarei
și tuturor celor care m-au lăsat singur
așteptam vești de acasă
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verișoară, fată de pension
Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că ești simplă și visezi
Și ești bună, plângi, și rupi scrisori ce nu au înțeles
Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți
La Călugărițe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rămas pân'la vacanță iar le numeri
Și ți-aduci aminte de-o gravură spaniolă
Unde o infantă sau ducesă de Braganza
Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă
Și se-amuză dând mâncare la pisici și așteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali și alte animale mici
Pasări ce-au căzut din cer
Și lungit lângă fotoliul ce-i în doliu
Jos - subțire și vibrând - stă un ogar
Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri.
Dânsa vrea să o ridice dar
Își aduce aminte și își mângâie colierul de pe gât
Pentru că zărește cavalerul - și atât:
Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina
Profesoară de istorie sau de greacă și latină
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul emana
un miros de mucegai
ședea în fotoliu
și ne spunea povești din ovidiu
ne țineau cu sufletul la gură
erau povești cu oameni care se transformau
în animale în copaci în stânci
bâtrânul era slab și gârbovit
noi ascultam poveștile
lui despre metamorfoze
femeile deveneau foarea soarelui
păsări și lilieci și păianjeni
bărbații se transformau în porci
în șerpi în pietre în aer
nu știam că erau povești
din ovidiu și nu conta prea mult
poveștile bătrânului alunecau adeseori
în spaniolă sau latină
uneori ne oferea pilde sau dictoane
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Montréalais
"Je me promenne" pe St. Denis, sau St. Laurent,
Am Dorchester în sânge, îs pe Sherbrooke.
Pie IX, cu Maisonneuve, colind exuberant...
Pe St. Hubert, sau Ste. Catherine, cumpăr trabuc.
Sunt în raliu pe Ile Sainte-Hélène, joc la noroc
Și Nadia am "dans mon coeur", pe Olympique Stade.
La Ste. Eustache mai cumpăr, pe la iarmaroc...
Iubesc și iarnă dură, am suflet "plus une grade"!
Trec poduri peste lacrimi, ce lumea le revarsă
De pe-alte țărmuri, neferici... Colind Laval.
Pe Rue Masson candelă aprind și aroma de pământ sihastră
Iau de la piața Jean Talon. Pescuiesc la Chambly, în aval!
Pe Metropolitaine, sau Décarie, conduc "en prise"
Cu muzica, ce-ascult de la Céline...
Sunt câștigat definitiv; "une partie prise"
Orașului îmbietor... "chanson de mandoline".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă
Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în țări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn ușor"?
Eu știu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la școală ca un zdrențăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alții le vărsau pe jos.
Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, și bani de buzunar
Dar eu, măicuțo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.
Când nu mă vede doamna-nvățătoare
Eu scot fotografia și-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", și cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeia și contrabasul
cu gîtul ei aplecat ca un semn de întrebare în limba spaniolă
șade la fereastră și crește arbori înalți din gene
și scoate ceasuri de buzunar de sub sîni ca un scamator
și fluturi de zăpadă colorați ca niște paiete și multe flori de gutui
din papucii de casă arăbești
stă numai cu perdeaua zburată de vînt, calmă și moale,
serioasă și tăcută de parcă ar fi fără haine
era undeva pe Champs-Élysées, ba nu, era la Kremlin,
sau poate în Piața Sfîntul Marcu, undeva cu mulți porumbei,
și semne de cretă albe și roșii, și peste voi se arunca o ploaie
torențială, încît vă era rușine în fața lui Dumnezeu, cădea cerul
odată cu amintirea declarațiilor de dragoste
ca niște înjurături între perne
tu dragul meu, tu draga mea,
ea tace de trei ore ca în orice zi de duminică
flămîndă și însetată, cu tîmpla strivind cerceveaua albastră,
cu vîntul și vopseaua scorojită în părul ei,
se ridică de pe covorul persan întins pe perete țesută printre stele
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O Spanie tânără
Era o vreme-a infamiei și-a minciunii. Întreaga Spanie,
o Spanie rănită, era îmbrăcată pentru carnaval,
un saltimbanc trist și meschin; era o campanie
făcută s-ascundă rana pricinuită de glonțul mortal.
Asta a fost atunci. Eram aproape-adolescenți:
timp tulbure, prevestiri rele, zări gri, grave,
coșmaruri în spatele unor ochi inocenți,
iar marea dormita, umflată de-atâtea epave.
Am jurat că vom abandona acea galeră sordidă,
că vom naviga departe pe catifeaua marină,
că vom părăsi portul pe-o corabie de-argint, rapidă,
că vom ridica velele și vom cunoaște libertatea deplină.
Chiar și atunci, în abisul acelui vis copleșit
de-a secolului insuficiență, confuzie și erori
n-am încetat să căutăm lumina care n-am devenit,
idealul pierdut, să navigăm prin noapte spre zori.
[...] Citește tot
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Spania și timp, adresa este: