Poezii despre Grecia, pagina 3
Păsări călătoare
moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Danae
Legenda greacă povestea de-o fată
de crai din Argos, într-un turn închisă.
"Să n-o atingă dragostea", fu scrisă,
și-n bronz, și-n pietre, soarta ei săpată.
Dar zeul luă aminte la proscrisă.
Prin ziduri tari, prin poarta ferecată,
trecea, prinzându-l, forța-ntunecată,
lumina ei de ambră și caisă.
Și, vrând pe ea, năprasnic s-o cunoască,
se prefăcu în ploaie grea de aur,
și potopi sihastra ei cămară.
Din patimi, rădăcini crescură plaur ,
pe care veac de veac o să plutească
făptura ei, ca miezu-adânc de vară.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirații serafice
Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre și insistență vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistență răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potențial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam și Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuții
Va putea rămâne în tărâmul veșniciei
Acolo s-a născut o nouă generație de stele
Acolo sunt dimineți fără apus
În care prezentul se dilată total.
poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kavafis
1.
Pierdut la marginea lumii grecești,
Ca un scut antic.
Inscripție din care puține litere
Se mai pot citi
Și nu spun decât niște nume vechi.
Parcă și-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizației grecești.
2.
144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
3.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripție lapidară
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un prinț din Libia de vest
Aristomenis, fiul lui Menelaos,
prințul din Libia de Vest,
a fost în general bine văzut în Alexandria
de-a lungul celor zece zile petrecute acolo.
De dragul bunului său nume, s-a îmbrăcat ca grecii.
A acceptat cu plăcere onorurile,
dar nu le-a solicitat; era modest.
A cumpărat cărți grecești,
mai ales de istorie și de filozofie
Dincolo de toate, era un om puțin vorbăreț.
S-a răspândit vorba c-ar fi fost un gânditor profund,
iar asemenea oameni, se știe, nu vorbesc prea mult.
Nu era deloc un gânditor profund sau ceva asemănător
ci mai degrabă un om simplu, amuzant.
Și-a luat un nume grecesc, s-a îmbrăcat grecește,
a învățat să se poarte mai mult sau mai puțin ca un grec;
și tot timpul i-a fost teamă că și-ar putea pierde
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula
" Va voi ridica la rangul de copac,
spus-a Dumnezeu ierburilor blajine,
iata, in primavara care vine,
cresterii voastre nu voi mai pune capac. "
" Sa nu credeti in el, e un fagaduitor,
zise titirezul care se-nvartea la radacina lor.
Mie mi-a promis ca o sa ma faca om,
cu ciubotele, o comoara de om. "
Dar un grec, un esop, auzindu-l grai:
" Daca Dumnezeu si-ar implini cuvantul, ce-ar mai fi?
Fapta lui pentru ambitiosi e tagada
si spusa e ademenire, e incercare, e nada. "
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modernitate
Ce nu ar da Sofocle sau Virgil
Pe lampa cu petrol și cu fitil
Și pe cutia noastră cu chibrituri!
Și purpură, și lauri și nimb-oval și mituri.
Opaițul e rînced, de fum opac, de seu.
Ei poate ar rîvni chiar la condeiul meu
Cu teacă și cerneală, și la caiet, în stare
A fi păstrat nescris între sertare,
Ca marmura cu pagini și despicată foi.
Latini și greci n-au fost sporiți ca noi.
I-am întrecut și cu lumina rece.
Feștila lor cu fumul gros ne-ntrece.
Hai pensule, condeie, și dălți la noua școală,
Să încăpeți de-a valma în iscusința goală.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisa
Narcis din mitologia greacă
De o frumusețe rară
Nu iubește nicio nimfă
Numai umbra lui fugară
Echo se îndrăgostește
Dar rămâne în ecou
Narcis apa o privește
Și sărută chipul său.
Dar acolo unde moare
Nimfe plâng, dispar în ploi
Și pe mal răsare floare
O narcisă din trifoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scăldătoarea unei cucoane românce
Și o țigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,
Îngenuncheată îi ține o oglindă de cristal;
Și altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,
Țesut în subțiri cosițe ca de horbote voal;
Și o fecioară franceză învelește cu sfială
Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,
Și o româncă fecioară picioarele ei le spală
Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;
Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,
Presurând frunze de roză, varsă și spirturi de flori,
În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,
Și privind a sale grații se zâmbește uneori...
Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,
În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri;
Și jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alfred de Vigny (1834), traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte poștală 1
Sus, lângă Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt și ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Și nu există Sud.
Brașovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Și orgi dogite-n gât.
Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Și-aș vrea să plec, nu pot să trec,
Și te aștept în van.
N-am să revin, n-ai să revii:
Munți mici, munți mici și triști...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exiști.
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Grecia? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Grecia, adresa este: