naţiuni

Promisiuni

Promisiuni, Promisiuni, Promisiuni câţi struguri pe araci,
Puţine pentru ce Bogaţi, Multe pentru cei SĂRACI.
Promitem orice s-ajungem în clădirea marilor nelegiuiri.
Ambiţiile de parlamentar nu-s deloc subţiri.

Promisiuni de Stânga, de Centru şi de Drepta, un desfrâu.
De-am ajunge-acolo! Un lucru-i sigur, cum unu-i unu, iar doi sunt doi,
Pentru cinci ani promisiunile-s ani darul nostru pentru voi.
Aşa c-ascultă ce-ţi promitem şi la urne, naţiune, hai!

Căci noi promitem orice, chiar şi-un loc acolo sus, în rai.
Ascultaţi-ne declaraţia, vă facem din vorbe un cadou
Şi la noile Alegeri veţi fi-n genunchi din nou.

Şi vă promitem că vom promite iar la alegerile viitoare
Că promisiunile noastre nu-s doar vorbe goale.

poezie celebră de George Bernard Shaw, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă aşa-zişilor parlamentari

Când tac aş zice că sunt cărturari.
Doar că tăcerea nu-i în firea lor.
Ca sfinţii poartă bărbi enorm de mari,
au frai la tren, au frai şi la vapor.

Îi vezi grăbiţi spre Reichstang când se-ndreaptă.
Spre binele naţiunii au buget.
Şi, dacă îi mai vezi urcând o treaptă,
să ştii că merg de-a dreptul la bufet.

Se tem de ironii, de alt nimica, încă.
Când fac ceva, atuncea fac erori.
Dar cum nu tot ce zboară se mănâncă,
se tem de-alegeri, nu de-alegători.

Ating, când pot, o vârstă ideală.
Când vede-un om bătrân şi damblagiu,
cuviincios, poporu-ntreg se scoală.
Poporul se răscoală. Ei o ştiu.

poezie clasică de Erich Kastner din Trusă lirică de prim ajutor (1936), traducere de I.Cassian-Mătăsaru
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să asambleze

un pistol sub balonzaidul gri
şi să tragă în duşmanul
naţiunii îmbrăcat în uniformă
printre glasuri de sirenă şi
ovaţiile unor conaţionali aduşi
să facă atmosferă caldă
simţea gloria în vene cum creşte
este cursul istoriei influenţat
de gloanţele pistolului montat
sub haina largă purtată pe mână

trebuia să se apropie de duşman
şi să asambleze pistolul cum făcuse
de zeci de ori la orele de antrenament

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anthony Findlay

Valabil atât pentru ţară cât şi pentru om,
Iar pentru o ţară ca şi pentru un om
Este mai bine să fie temută decât iubită.

Iar o ţară mai degrabă rupe prietenia
Cu toate naţiunile din lume
Decât să-şi pericliteze bunăstarea,
Declar că pentru un om este mai rău dacă-şi pierde
Banii decât dacă-şi pierde prietenii.

Iată, rup cortina care-ascunde sufletul
Unei aspiraţii străvechi:
Când oamenii vociferează pentru libertate
Ei, de fapt, vor să se-înstăpânească peste cei cu adevărat puternici.

Eu, Anthony Findlay, care dintr-un umil sacagiu
M-am ridicat pe culmea eminenţei
Până acolo încât spun mulţimii "Veniţi" – şi ei vin –
Sau spun mulţimii " Plecaţi,"
Afirm că unei naţiuni nu-i va fi niciodată bine

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh...

Oh, naţiune, îmi plâng sfârşit de voi!
Chiar aşa rău cu toţii am ajuns,
Ca toţi -nenorociţi, lichele, proştii, boi-
Să ne conducă-n mâine... popor neajuns?

Ce e cu neamul, zis demult, al meu,
Cel ce-n istorii aveam şi acuma-l pierd,
De am blestem de atât suportat greu,
Tot nesfârşit, s-ajung să nu-l mai cred?!

Unde s-au dus bun-simţ, onoare, crez,
Ce-ar fi numai covorul paşilor eterni,
Doar să mă încalţ în rituri, să urmez
Să fiu eu dacul primilor moderni...

O fi fost bob sămânţa de altădată,
Să crească pir şi volbură de oameni,
Mă înţelenind de spuza deşănţată,
Ce o arunc... şi-mi spune că sunt seameni?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul studenţilor

Cântăm libertatea şi numele sfânt
Al ţării străvechi şi-al acestui pământ!
Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost
O pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost
Cântămu-i supremul ei cântec.

Cu vesele glasuri de tinere firi,
Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri,
Spre soare ni-e gândul şi mergem spre el,
Lumina ni-e ţintă şi binele ţel
Trăiască-ne ţara şi neamul!

Cu dreapta-nălţată spre Tatăl de sus
Jurat-am tot ce strămoşii ne-au spus:
Unire-ntre fraţi, şi pe Domn să-l iubim
Şi-altarul de jertf-al naţiunii să fim
Şi sufletul neamului nostru.

Iar dacă protivnicii numelui tău
Cu oşti ar veni ca să-ţi facă vrun rău,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sera cu întrebări

cine să rupă spinii la trandafiri?
să nu rănească fluturii în zbor
şi aşa lumea e plină de martiri
şi îngeri gingaşi din faşă mor.

cine să stingă vulcanii de foc?
acoperă oameni cu case cu tot
gem oceanele la sinistru soroc
pământul suspină în dangăt de clopot.

cine să purifice păcatele lumii?
planeta se revoltă aşa cum ştie ea
naţiuni se războiesc precum nebunii
viaţa fiecărui om a devenit grea.

dacă ploaia n-ar avea putere divină
cine ar spăla omenească vină?

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi aşa frumoasă

Eu şi întreaga naţiune sa ne fie sănătoasă
Sa ne fie casa şi masa pline de belsuguri
Iar sufletele sa aibă răsărituri.

Noi, românii şi întreaga naţiune
Sa ne prindem de mâna la procesiune
Sa ne jucam hora frăţeşte
Sa ne ascultam cântul milităreşte

Noua viaţa sa ne fie, mit, cuvânt
Simţământ şi doar trezire, cânt
Neamul nostru românesc
Pentru tot ce frumos ne trezesc?

România mea frumoasa
Te primesc in fiecare casa
Cu Tristeţi şi bogăţii
Cu schimbările inimii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua...

... şi va veni o zi, când fiecare moldovean
când fiecare suflet dus peste hotare
va fi întâmpinat cu doina de alean
din versul meu, din pâinea mea cu sare

când ţara miliardului furat
va fi în rândul miliardelor de aur
când naţiunea scoasă la mezat
din curvă va redeveni tezaur

şi când mizerii alde plahotniuc
vor sta unde li-i locul - la-nchisoare
şi mort să vă-ntălnesc am să mă duc
să vă-ntâlnesc cu pâine şi cu sare

când saltimbanci de teapa lui dodon
vor sta unde li-i locul lor- în ţeapă
cu-acelaşi vers eu am să ies la avion
adăugând la pâine şi la sare ceapă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!