Poezii despre China, pagina 5
S-a supărat pe mulțime
A ieșit președintele din tipar.
Nu mai vrea să fie popular.
Acuma nu-i mai convine
Să facă băi de mulțime.
Se mulțumește cu: - Băi Emile,
Ce mă fac eu fără tine?
Cine-mi mai duce-n mulțime,
Decizia ce-mi aparține?
Nu mai vreau să aud iară
Cum mă strigă ei afară.
Nu mai vreau s-aud mulțimea
Huiduind și fluierând.
Haide, pleacă tu în China,
Că eu sunt puțin bolând.
Vezi ce faci cu autostrada!
Eu rămân să ascut spada,
Poate mai tăiem ceva,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de astăzi....
De aș fi fost eu "pupăza din tei",
Chiar de povestea spune c-am scăpat,
Orgoliul, sigur, nu m-ar fi lăsat...
Cum pana mea (?!) Vândută pe cinci lei (?!)...
Dar să fi fost eu "capra cu trei iezi"
Pe lup, măi nene, altfel ți-l prăjeam,
Cu-n șmen, o țeapă, și-apoi îl dădeam
Pe euroi, în piață, la chinezi;
"Punguța cu doi bani" dacă eram,
Pe Țiriac 'l-aveam la deștu mic,
Iară Becali păpa tot lăptic,
Atât de bine ce mă investeam;
Ion dacă era astăzi, la fel,
Nu își pierdea el vremea cu povești,
Era parlamentar prin București
Și-avea și-un tei, și-un Mercedes sub el,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Urmărind stelele
Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.
Acel drum plin de bolovani
mă rănește până-n inimă.
Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.
Amărăciune-împletită cu alean
mă rănește până-n inimă.
Această casă în care stăpânul lipsește;
perdelele patului tremurând, transparență delicată.
Perdelele patului tremurând, transparență delicată
iar tu nu ești aici.
Atâta singurătate.
Frumusețea feței mele
[...] Citește tot
poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-aș bea un ceai...
Aș bea un ceai de lavandă
Cu doar un pic de gutuie
Și-n mintea mea gânduri, o mie
Să le aștern versuri-ofrandă...
Aș bea un ceai de măceșe
Cu numai un strop de lămâie
Și-n mine trecutul să-nvie,
Istorii frumoase mă-nfeșe...
Aș bea un ceai de Masala
Un gând să-mbăieze curat
Apoi să-l așeze pe strat
Unde, leneș, să-l ia amețeala...
Aș mai bea și un ceai anonim
Chinezesc, un no name arogant
Să mă-mbie din cană, galant,
Să mă facă un mic acronim...
poezie de Petrică Conceatu (5 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcând versuri cu Sir Ishii din Ținutul Rădăcinii Soarelui
Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu o velă între ocean și cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele prețioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e rușine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reușesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Așa că spuneți-mi, cum mi-aș putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?
NB* Qiu Jin este eroină națională a Chinei
poezie de Qiu Jin, 1875 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coronavirus
A sosit din China
Un virus monstruos
Fără de mirare
Era periculos.
Era foarte rezistent
Nu îi găsise leac
Nici cel mai bun, mai inteligent
Nu i-a venit de hac.
Și așa din tuse în tuse
Virusul ăsta se duse,
Mai rapid decât racheta
Tușește azi toată planeta.
Vine el vijelios
Pân la noi acasă,
Se opprește și se pune jos
Căci nu simte curățenia.
[...] Citește tot
poezie de Grajdieru Tatiana (8 mai 2020)
Adăugat de Tatiana Grajdieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ski în Austria cu Luceafărul nostru și cu chinezii
(Un impact între Eminescu și lume)
Chinzoaicei Lu You Hua zisă Lisa și băiatului ei Wang Rui
"Ești un tip curios!? După ce mi-ai dat mie bucata de slănină
pe care ai fript-o pentru tine,
ce vrei să îți mai spun din țara mea?"
- Recită pentru noi o poezie în limba chineză,
îi spun. Rostirea limbii chineze mă uimește...
"- Bine, o să îți recit o poezie a noastră, de bază,
și pe urmă băiatul meu o traduce în engleză."
(Cum se poate descrie cu o imagine
rostirea limbii chineze? Cam așa:
o pasăre zboară într-un pom și sărind
de pe un ram pe altul, la fel și cântă )
Ascultăm uluiți poezia, de parcă prietena noastră adhoc,
drăgălașă ar dansa cu glasul ei, ca acea pasăre, de pe o crenguță pe alta.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașele torturii
În orașele torturii plouă veșnic la ferești
Cu picături chinezești.
Oamenii se-nchid în case ca-n fecioarele-de-fier,
Ușile le bat în cuie de-atelier.
Lifturile-s ridicate-n scripeții lui Torquemada,
Doare-orice etaj cu ele, doare când pășești chiar strada.
Și-n inelele din arbori se depune lemn de cruce,
Tot mai grele-s pentru cine anii-n spate li le-ar duce.
Ca pe ruguri ne aprindem de vreun dor sau de vreun vis
În orașele torturii, când gândim la Paradis.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sănătate pentru toți ( grook )
Adevărata bunăstare
Va veni pe lume-n Mileniul
Care tocmai ne-a bătut la porți;
Pentru binele comun,
Ascultați acest apel:
Sănătate pentru toți!
*** Acest grook a fost darul lui Piet Hein la aniversarea a 40 de ani de laînființarea Organizației Mondiale a Sănătății, World Health Organisation-WHO, celebrată pe 7 APRILIE 1988.
Piet Hein a acceptat ca acest poem să fie tradus și publicat
gratuit, în scopuri necomerciale, în limbile arabă, chineză, franceză, rusă și spaniolă
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre
ferestre cu gratii închise
timp agățat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puțină
clipele neconsumate dospesc fără emoție
gata să-nghită și ultimul aer curat
liniștea se ascunde după prag
dosul ușii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă
din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre China? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre China, adresa este: