Poezii despre Dionis și suflet
poezii despre Dionis și suflet.
Dorință
desculț, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopților pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.
dimineți de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aș vrea să mă leagăn așa in extaze
la rând cu haosul increat.
cu-nvăluiri de viscole sufletești pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.
pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mister orfic
Eu vin din grele încercări astrale
Pe solul plin de rele și minciuni,
Să-mi ierți Orfeu acele slăbiciuni
Ce-au fost odată și-ale dumitale.
Uranos s-a împerecheat cu Gaia
Și l-a născut pe veselul Dionis,
Blestem și rele de la tine ni-s
Căci tu ai pus pe foc întâi tigaia.
Titanii au trecut din om în om
Și sufletul impur s-a tot mutat
Trecut-a la femeie și bărbat,
Adamul ce-a mâncat mărul din pom.
Du-mă la orfici să mă las de rele
Și fă din mine omul cu sufletul curat,
Înalță-mă pe vârful Ararat
S-ajund cu mâna-ntinsă pân' la stele.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetările sărmanului Dionis
Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună!
Și mucoasa limânare sfârâind săul și-l arde.
Și-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.
Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un șoarec, Doamne - măcar totuși are blană,
Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete, și nevasta - o icoană.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde numai îngerii mai ascultă...
actele de divorț dintre lume și geniu
au fost depuse furibund
în groapa comună a cimitirului
de suflete flămând
din Viena, într-o zi de decembre friguros
unde, spre gloria ei, lumea postumă
l-a aruncat pe Mozart
sub varul septic al uitării din urmă.
și, de atunci, scena se tot repetă.
între dionisiac și apolinic,
flautul și recviemul,
ultimul fruct depus în coșul culegătorului...
viața alege întotdeauna, dragii mei,
parfumul opusului ei.
raiul îndoliat la care bate Mozart, tânăr,
ținând în mâna sa de dantele tremurânde
ultima operă.
a sosit noaptea, Mozart...
nimeni nu l-a mai căutat...
deasupra altor trupuri,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Cumplit un scoborâș acea grămadă
de stânci era, și-n spaime-atât de plină,
că orice om s-ar fi-ngrozit să-l vadă.
Precum prin tremur sau printr-altă vină
din jos de Trent pe-o parte-a văii sale
pe-Adige-l strâmtoreaz-acea ruină,
încât din culmea de-unde-a curs la vale
se fac până pe șes prăpăstii-adânci
încât cei ce-ar fi sus n-au nici o cale
atare-un clin făceau și-aceste stânci.
Și sus pe surpături, întins să zacă
rușinea Cretei, monstrul, sta pe brânci,
scârbosul zămislit în falsa vacă.
Văzându-ne-a-nceput să muște-n sine
ca-n furie-acel ce n-are-altce să-și facă.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dionis și suflet, adresa este: