Poezii despre Orfeu
54 de poezii despre Orfeu.
Nepedepsită
nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrățișând deșertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veșmânt de moarte
femeia deșertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-ți fața, Orfeus!
Pierdut,
în fața ferestrei arzi
amintiri și lacrimi...
Euridice e aici, jucăușă
dar nu o vezi de mâna cu care
privești în zare...
Palmele-i goale
visează
să-ți descopere argintul.
Ochii
și-au făcut drum
prin părul tău...
Întoarce-te, Orfeus
să-ți poată pătrunde
în suflet!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblia e o Carte foarte veche
Biblia e o Carte foarte veche
Scrisă de penumbrele unor oameni
La sugestia unor Sfinte Spectre
Subiecte Betleemul
Paradisul străvechea Vatră
Satan Generalul
Iuda Marele Trădător
David Trubadurul
Păcatul căderea-n Smintire
Căreia unii îi fac față
Băieții care "cred" sunt foarte însingurați
Ceilalți Băieți sunt "pierduți"
Dacă Povestea avea un Cântăreț mai bun
Ar fi fost prezenți toți Băieții
Predica lui Orfeu captiva
Nu condamna.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciule, ascunsule!
Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.
Geme frunză!
Vai, geme ea.
Și cade veștedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.
Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!
Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
De ai cânta la liră mai céva ca Orfeu,
De ai fonda religii, om venerat ca zeu,
De-ai fi-nțelept ca Solon, ca Einstein de deștept,
De-ai fi viteaz ca Hercul, ca Solomon de drept,
De ai avea-n puterea-ți, supusă, lumea toată,
De-ai fi bogat ca Cresus, tot o să mori odată.
poezie de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme și eseuri
m-am detașat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă
acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
și-n valuri inspre mine curg
poeme și eseuri
e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XXVIII
O, vin în urmă pleci! Îndeplinește
copil ești încă dansul feciorelnic
în pura constelație ce dănțuiește!
Am izbutit să depășim vremelnic
nedeslușitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mișcată-atunci, dar ai simțit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu
un arbore-ncerca un pas cu tine.
Știai doar locul unde lira cântă
și-n cumpăt nemaiauzit răsfață.
Atunci cercat-ai gingășii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului față.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprinderea de vis
Nimic nu mă face să privesc dincolo de lacrimi
un cer plumburiu și
un sfânt cântând la harfă închiderea
lumii în căușul versurilor
nici noaptea poetul nu mai scrie
despre iubire și dumnezeu
nici marea nu ajunge pentru a cuprinde
sentimentul nașterii lui Orfeu
doar printre orele nesfârșite și
spațiile dintre cuvinte există
un dor aproape stins:
poezia desprinderii de vis.
poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria primăverii
Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară șirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!
Flori imi colorează gândul
Si mustește viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezișă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Orfeu, adresa este: