Poezii despre Rusia și viață
poezii despre Rusia și viață.
Sfântă lașitate - II
Motto:
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche
... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiași lașitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
lașitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruși în moldovean
și din liber dac în rob rapace
poate vor veni și vremuri noi
poate glia asta strămoșească
va mai naște iar niște eroi
fără lașitate omenească...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de pe front (sonet)
ECOURI DE PE FRONT
(sonet războiului armat)
Mai tristă e viața în România,
Cu cerul la Răsărit întunecat
De fumul tunurilor ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.
Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, când artileria
Lui Putin a cultivat agonia
În război nedrept și nejustificat.
Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii și bătrânii la hotare,
Spre orizont de pace ducând drame.
Tristețea e și mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame
Între frați zidesc ură și trădare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filpoiu din Jurnal de Război/ sonete (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de pe Front (sonet conflictului ruso-ucrainian)
ECOURI DE PE FRONT
(sonet conflictului ruso-ucrainian)
Mai tristă e viața în România,
Că cerul la Răsărit s-a-ntunecat
De fumul tunurilor, ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.
Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, de artileria
Lui Putin, când a adus agonia
Din război nedrept și nejustificat.
Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii și bătrânii la hotare,
Către un altar de pace ducând drame.
Tristețea e și mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame,
Între confrați pun crâncena trădare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Către Ceaadaev
Cu glorie, nădejdi, iubire,
Ne-ai răsfățat, tu, amăgire,
Puțină vreme, în trecut;
Petrecerile tinereții
Ca cețurile dimineții
Și ca un vis au dispărut.
Ci-n noi dorința arde încă,
Sub cei mai crunți stăpânitori
Stăm ascultând nerăbdători
A patriei chemare-adânca.
Al libertății ceas slăvit
Cu-ncredere nezdruncinată
Il așteptăm, cum un iubit
O întâlnire minunată.
Cât libertatea o visăm,
Și-onoarea-n inimi ne trăiește,
Prieteni, țării să-nchinăm
Speranța care-n suflet crește!
Tovarășe, să crezi! Cândva
Va răsări măreața stea
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Odă femeii mele
Rațiunea merge desculță pe drumul de țară
În căutarea sensului pierdut bunul simț era
și el la locul
accidentului Viața pe o planetă uitată de Dum
nezeu Marșul trumfător al omului este între
rupt de războaie și surâsul copiilor Ca orice
animal sălbatic omul vânează pe om Unde să
mă ascund frica mă urmează peste tot Am și-o
ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul
Rusia cu pușca la ochi mă urmărește peste tot
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Russian Sonia
Eu, născută în Weimar
Dintr-o mamă franțuzoaică
Și un tată german, un foarte învățat profesor,
Orfană de la paisprezece ani,
Am devenit dansatoare, cunoscută ca rusoaica Sonia
Pe toate bulevardele Parisului,
Amanta în tinerețe a diversi duci și conți,
Iar mai târziu a artiștilor săraci și a poeților.
La patruzeci de ani, passé, venind spre New York
Am întâlnit pe navă pe bătrânul Patrick Hummer,
Robust, cu fața roșie, deși trecuse de șaizeci de ani,
Care se întorcea din Germania, de la Hamburg,
Unde vânduse un caric de vite.
El m-a adus la Spoon River și am trăit aici amândoi
Douăzeci de ani toți credeau ca suntem căsătoriți.
Stejarul de lângă mine este locul favorit de hârjoană
Al gaițelor albastre care se ceartă, se ceartă toată ziua.
Și de ce nu? Mâna de praf care sunt acum râde
Gândindu-se la chestia plină de umor care este viața.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!




Dreptul pușcăriașului
Jugul anilor pe care i-am petrecut în pușcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinți.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinți,
Și pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viața
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roții în avans.
Un grăunte interior iluminat și suferind:
Ar putea, pentru orice situație, fi singura noastră recompensă,
Cea mai prețioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Și, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puțin:
Dreptul nemărturisit la o revanșă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor și rușilor,
Toți cei căzuți, exterminați, fără vină și fără probe:
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sfânta lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
[...] Citește tot
poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, te iubesc!
Românii-au suferit după război,
Când rușii ne-au luat și pielea de pe noi:
Ne-au luat și grânele, și vinul, dar și vita,
Și nouă ne-au rămas doar coada și copita.
Cei ce-au trecut în timp prin astă țară,
Toți ne-au luat... și n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame și amar
Și-au renăscut ca Phoenix, din cenușă, iar și iar.
Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu și-a pierdut identitatea!
A stat în vânt și ploi ca stânca în picioare,
Când mulți au încercat să ne doboare.
Câți s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ și dulce limbă.
[...] Citește tot
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Florile speranței
Moleculele vieții aduc florile speranței
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Și pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colțul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăișul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranței scutură petalele
Sub cripta amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Rusia și viață, adresa este:
