Pasărea Phoenix şi timp

Hai, Românie!

... hai, Românie ireală, proiect al marilor puteri
s-a stins Alteţa sa Regală, o jertf-a micilor cedări
de azi pe calea veşniciei purcede şi Mihai I
tăcut martir al tragediei din veacul marilor hoţii
când România hăcuită de Molotov şi Ribentrop
a mers la abator ca vita într-un război ca un potop
şi după care cum se ştie acelaşi rege suveran
abdică. Biata Românie ajunge sluga lui Ivan.

hai, Românie temporală, proiect de veacuri zămislit
şi renăscut a căta oară ca Phoenix, poate mai cumplit
declară-ţi zilele de doliu - se trece o epocă tristă
epuizând în crematoriu totala-şi pleavă socialistă
apare alta mai globală, mai naşpă şi mai delicată
cu sărăcimea mai totală şi securimea mai bogată
apare o epocă-n care te văd unită şi regat
aceiaşi Românie Mare. Mihai I a abdicat.

hai, Românie parţială, proiect de frică adumbrit
cu rege mort, regină goală, în cârd de state hăcuit

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucium de cer

Ninge cu nuferi albaştri de tei
Luna se oglindeste-n ochii ei
Doinind lacrima catargelor
Infinite coloane...
Scufundate-n codrii pe cer
Somnorase stele pe ramuri de păsărele
Călătoare petale de floare albastră
Pe vântul unui rece astru
Fiu de Luceafăr......
Cu vine de mercur argintiu
Izvorât din lacul Phoenix
Invălurit de ramură de plopi fără soţ adiind
Dulcea baladă incrustată
Pe o placă de marmură jelită de soare
Cutreieră el
Copilul bucium de cer...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, te iubesc!

Românii-au suferit după război,
Când ruşii ne-au luat şi pielea de pe noi:
Ne-au luat şi grânele, şi vinul, dar şi vita,
Şi nouă ne-au rămas doar coada şi copita.

Cei ce-au trecut în timp prin astă ţară,
Toţi ne-au luat... şi n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame şi amar
Şi-au renăscut ca Phoenix, din cenuşă, iar şi iar.

Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu şi-a pierdut identitatea!

A stat în vânt şi ploi ca stânca în picioare,
Când mulţi au încercat să ne doboare.
Câţi s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ şi dulce limbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraş picură vinul,
Perle limpezi, roşii.
Din dragoni fierţi şi rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunaţi, trompete-ale dragonilor!
Răpăiţi tobe-ale aligatorilor!
Dinţi strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârşitul zilelor tale,

[...] Citeşte tot

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrice de "eu"

Ce a ars odată
de o dorinţă
Phoenix poate fi
aprins în pară
cu aură miră
de matrice corolă
punte hiperbolă
între a fi şi a nu fi
in sensul purgatoriu
drept şi negiratoriu
spre locul
unde lumina şi întunericul
împletite în stropul
de rouă cu seninul
ce-ţi simt mersul
şi răsar de sub talpă curcubeul
ce nu apartine nici demonului
nici zeului
ivit din soarele sufletului
liber de teama iadului

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

duc cu bătrâneţea îndelungată luptă
Golgota mântuirii trebuie să o urc
înaintez cu greu pe panta abruptă
emoţii sentimente adesea le încurc.

mi-ar trebui aripi ca a Păsării Phoenix
să zbor peste cascada cu repezi şuvoaie
pe-o scară a credinţei creată din onix
să urc ştiind că nu se înconvoaie.

gânduri albastre azvârl către soare
îmi înveseleşte timpul cu lumini vorbitoare
atunci când de durere o emoţie moare
o ascund pioasă în raza-i zâmbitoare.

slăvesc dumnezeirea lui Iisus Hristos
m-a ridicat de-atâtea ori de jos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensuri

La orizont curg ţărmuri cerebrale, –
Respiră lumea, sinapse vrându-şi sensul,
Şi-aduce timpu'-n pătrunderi abisale
Lumina nomadă, ce-şi scrie universul.

Şi-şi duce soborul suflări ce se strâng;
Din albe chemări cetăţi se deşteaptă, –
Suspine fierbinţi în nori se preling,
Iar drumuri tăcute s-au strâns pe la poartă.

Cutremur e-n spirit, vibraţii se sparg,
Poeme se nasc din povestea lunară,
Romanţe vor zeii prin al nopţii şirag,
Iar porii din îngeri vibreză-n vioară.

O stea mai răsare din geana de foc
Şi Phoenix continuă-n vulcanicul joc!

sonet de Aurel Petre (19 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Am rupt pagini din sufletul meu şi ţi le dau... să se renască ca pasărea Phoenix în ochii... şi în enigmele inimii tale.

M-am aşezat cu sufletul pe-asfalt
Să-l simt la fel de gri, la fel de rece
Cu gânduri învelite-n timp
Care nu vindecă... doar trece

Am căutat un soare-al meu
În aburul de dimineaţă
Ars-am în apusul său
Pe-asfaltul sufletului greu

M-am ascuns în odaia-mbibată
De vise, lupte, căutări
Sub un cearşaf de umbre îngheţate
Sub ritmul trist al pianului global

Acolo într-un dans fatidic
M-au prins hoţii de vise
Pe când Orfeu se zbuciuma sporadic

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Toporeţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia primăverii

anotimpul renaşterii din durerea noastră alveolară
o numim atât de poetic, primăvară!
ne amintim florile de gheaţă
din iernile sângerate prin noi
şi pornim cu suflete înmugurite
căutând neantul existenţei...

picturile parfumate de acest boem mărţişor
în vibrări de ivoar, de roz sau de violet
precum şi suspinele noastre-n valsul speranţei
cântă o nouă primăvară
peste vechile bucurii şi dureri...

azi, cuprinşi de frumuseţea lalelor,
a freziilor şi a ghioceilor,
dar şi de aripile visării
deschidem drumuri neumblate
cu cheile albe din inima efemeridei...
şi ne cresc aripi de lumină spre o nouă cale
peste florile timpului nostru

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanţe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt şi-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
şi sunt un milion de petale şi frunze,
trăite prin simfonia albaştrilor aştri.

Azi, sunt doar speranţa...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate şi a ta!
dacă i-ai cunoscut duioşia, liniştea şi bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!