Poezii despre Pasărea Phoenix și timp
poezii despre Pasărea Phoenix și timp.
Chinuri
Mă doare dragostea de viață a păsării Phoenix
Ce-o port în suflet
Mă doare singurătatea
Care mă izoleză
Mă doare trupul
Frământat de chinuri interioare
Mă doare tristețea
Din ochii semenilor mei.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Și stâncile cu creste ascuțite
Și cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniștea-n suflet să se așterne
Pentru o secundă.
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișarea cerului, culoarea apei (fragment)
Înfățișarea cerului, culoarea apei lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescărușii și egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân și mă pierd în triluri și în ritmuri.
Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 19
Timp ce tocești și gheara unui leu
Și pui pământul mlada să-și înghită,
Iar colții tigrului ți-i faci trofeu
Și phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Și faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă și cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Și cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.
Dar, Timp bătrân, chiar de ești crud mereu
El veșnic tânăr fi-va-n versul meu.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerete lm-ista
Coridoare lungi si uniforme albastre-
Sint ani ai tineretii noastre,
Cand trecem peste diferite firi,
Cand luam cu noi doar amintiri.
Sintem si Phoenix, dar uneori si vulturi,
Sintem deschisi, insa purtam si scuturi,
Iertam, gresim, cerem ragaz,
Insa ne curg si lacrimi pe obraz.
Avem un tel: ascensiunea,
Insa pe drum luptam cu lumea,
Avem prieteni, dar si dusmani
Ii vom avea si peste ani.
Noi ne-am ales aceasta soarta
Lasandu-ne parintii-n poarta...
O sa ne-ntoarcem noi la ei
Cand le-or sosi anii cei grei.
poezie de Alexandru Marius Fugărețu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugărețu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise cu dedicație
Visele evoluează ascendent
Din aspirații în dorințe
Din gânduri în speranțe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renașterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porțile unui spațiu divin
Într-un periplu binecuvântat.
poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent
Poem de sine stătător
Un răsărit continuu
Ca un reper
Pe plaiuri
Ce nu mai apune
Doar se transmite
Din vreme în vreme
Ca să renască
La timp perpetuu
Ca pasărea Phoenix
Mai înainte de regres
Adecvat la propriu
Potrivit în comun
La limita pertinenței
Călăuză enigmatică
Dintre trecut și viitor.
poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna pe jumătate
eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa uitată
pe pieptul tău
dezvelit
țărâna are gust de copac ars
în ceața șoptită
doar tu poți să-mi spui am trăit,
am iubit?
eu sunt pasărea cea mai bizară
din jăratec îți cânt
un refren de roșu închis
soarele moare pe sânii tăi fragezi
luna pe jumătate
pare Phoenix
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând prin ore
A sunat clopoțelul
și noi nu mai ieșim rebeli nici în
pauza mare, fredonând
din Phoenix sau Queen.
Ne-am așezat în banca noastră-
puțin monotonă-
mai puțin monotoni-
privind cum trece vremea:
pe nesimțite ca Leoaică tânără, iubirea
la ora de română,
deși era mai bine ca la teza la mate:
poate și acum eram în clasa a 12-a,
chiulind prin parc sau întrebându-ne
filosofic: cine sunt eu și cine Dumnezeu?
A sunat clopoțelul și coridorul amintirii
păstrează umbre de nume, de lacrimi,
plecări și căderi.
Ușa se deschide spre iubiri nenăscute
[...] Citește tot
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fazele lunii
Am auzit cândva, ca-ntr-un vis,
Că nava lunii e-o pasăre Phoenix;
De-aceea-n brațe de sălcii adastă,
De-aceea navighează pe bolta albastră;
Întoarce-te spre est sau spre vest, dacă-ți place,
Și-o să vezi că în mulți copaci ea cuib își face.
Când e doar un fir subțire,-un perlat cearcăn,
Privește-o pe cer printre crengi de mesteacăn;
Când moare, în fum gălbui scăzând încet,
Privește-o-într-un stejar crăpat de trăsnet;
Dar când, în mai, luna plină i-i bolții zâna,
Luminoasă ca apa și albă ca lâna,
Privește-o cum își așterne patul pentru culcare,
Într-o magnolie înaltă, toată numai floare.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Pasărea Phoenix și timp, adresa este: