Poezii despre Turcia și iubire, pagina 2
Labirint
Iubirea noastră, știi, a fost o povară,
Și uneori mai spuneam vorbe de ocară
În relația noastră, tu știi că nu mint,
Eram șoricelul cel alb din labirint.
Din acel labirint, de vroiam să scap,
Trebuia să fiu cuminte, să te împac
Să fac pe plac in orice-împrejurare
Să spun prezent, la munte și la mare.
Mergeam la turci, greci, sau ciprioti,
Tine-te după mine, fraiere daca poți
Când aterizam și coboram din avion
Vroiai direct în cazinou la Hilton.
Apoi în Marriot sau Athenee Palace
Aveam portofelul un pic cam gras
Și aveai grijă, chestie de orientare
Să redevină la dimensiuni normale.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarna
Nu e glumă... nu e toamnă,
A căzut zăpadă-aseară.
Stă Negoiu-n nemișcare,
E polei, venind si ploaie.
Transfăgărășan ingheață
Si așteaptă o povață.
Transalpina stă si ea
Intinsă ca o curea...
Drumul Regelui numită
Când frumoasă, când hulită.
Munții mei cu vârfuri sure
Multi au vrut ca să vă fure
Ruși si turci, austrieci
Si-au frânt aripi pe poteci.
Si acum, nu pot să tac...
Ați văzut picior de dac
Ducând falnic un stindard
Lupul cu un șuierat
Ca să sperie străinii
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele după-amiaza
Această încăpere cât de bine-o cunosc.
Acum au închiriat-o; pe ea și pe cea de alături,
vor fi birouri. Întrega casă a devenit
locție pentru agenți, afaceriști, companii.
Această cameră, atât de familiară.
Canapea era aici, lângă ușă,
în fața ei un covoraș turcesc.
Alături, etajera cu două vaze galbene.
În dreapta nu, dincolo un șifonier cu oglindă.
La mijloc, masa unde scriai
și trei scaune din răchită împletită.
Lângă fereastră, patul
unde-am făcut dragoste de-atâtea ori.
Ar trebui să fie undeva pe-aproape, acele vechituri.
Lângă fereastră patul;
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
Foiuleană verde-verde
Printre brazi și stânci se vede
Firicel de apă vie
Ce se lasă spre câmpie,
Curge, curge-ncetișor,
Străbătând ușor, ușor
Plaiul legănat de dor,
Dinspre nord spre largul zării,
Plaiul nostru dat uitării,
Aripa de est a ȚĂRII.
Toporași și viorele,
Scapă-ne, Doamne, de rele,
Că de trei sute de ani
Am fost vânați de dușmani,
Când de turci și când de ruși
Până-n '92, acuși.
Dă-ne, Doamne, pe pământ
Libertate și cuvânt
Cum era cu Ștefan Sfânt.
Ia-ne zilele amare
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golia ticălosull
La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii
Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii,
Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții
Prin vale să-și reverse din lături călăreții
Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor.
Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul,
Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul -
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții,
Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții
Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani.
O clipă stete vodă cu inima trăsnită.
Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită,
Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi:
- "Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce,
El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce,
Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi!"
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liber la cuvânt
Am crezut că de intrarăm în liga celor bogați
O să stăm cu ei la masă și-o să ne avem ca frați
Suntem toți în jurul mesei cum ar trebui să fim,
Însă nu gustăm mâncarea, stăm doar ca să le-o servim!
Dac-ați vrut egalitate între câine și cățel,
V-ați lovit de prag cu capul: "nu-i bai, pot și fără el!
Ce-mi mai trebuie cap când alții pentru mine pot gândi
Și-mi setează de pe-un laptop modul meu de a trăi?"
Ne vor lua identitatea, tot ce suntem și ce-am fost
Și trecutul ni-l vor șterge ca pe-un zvon ce n-are rost
Căci ce poate fi pe lume mai ușor ca să dezbini?
Omul fără de tradiții, pomul fără rădăcini!
Eu iubesc doar România, altă patrie nu am
Pentru mine Europa e-un distrugător de neam,
Seamănă-ntre noi doar vrajbă, ne tratează ca pe sclavi
Pe noi neam de Ștefan Vodă, pe noi neam de oameni bravi!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea sărac
Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... ești prea sărac."
Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează.
"De ce fugi?" zic.
- "Ești prea sărac."
Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul- poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; ești sărac!"
Mă duc acasă melancolic,
Stau trist, visând într-un cerdac,
Și pițigoiul din grădină
Îmi flueră: "Ești prea sărac!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Fabule, satire, parodii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea sărac
Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... ești prea sărac".
Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează
"De ce fugi?" zic. "Ești prea sărac!"
Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; ești sărac!"
Mă duc acasă melancolic.
Stau trist, visând într-un ceardac,
Și pițigoiul din grădină
Îmi fluieră: "Ești prea sărac!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morfologia peisajului, a pasajului și a pajului
Morfologia peisajului, a pasajului și a pajului,
Creațiunea înseamnă tăcere,
Supunerea celui nesupus,
Zicere fără contrazicere,
Emergența tăcerii,
tăcerea în aventură,
iubitele mele, Ruth și Esthera,
Iosif cel vândut ca sclav,
Complotul nereușit al lui Iov,
Autoînvinovățirea ca formă de lașitate,
Culorile vidului,
Tăcere nocturnă-tăcere mortală,
Les fleurs du mal,
Misiune și promisiune goală,
Dialog fals și un duet lamentabil,
Culegătorul snopilor uitați,
Cuvântul spus în pianissimo,
Purtătorul neantului,
Fraternitatea fratricidă,
O luptă pierdută cu tăcerea cuvântului,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Turcia și iubire, adresa este: