Poezii despre Turcia și iubire
poezii despre Turcia și iubire.
O, mamă
Te-ai dus de-aici, îți amintești? N-aveam trei ani,
Într-un sătuc iubit de lângă Petroșani!
În ultima ta clipă, salba ți-ai desfăcut,
Ai contopit în salbă un geamăt și-un sărut!
Atât ai vrut să-mi lași în amintire
Opt gălbenuși turcești: ce amăgire!
O, mama mea, mi-e dor de tine, mamă...
Tristețea să-mi alini... e lângă ramă!
poezie de Iulia Mirancea (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vdracul
lui Alin Ghiorghieș
decât prizonier în castelul din Bran
m-aș întoarce mai bine la submarinele de pe Someș
prima și definitiva mea dragoste
(?!) - a t
rage în țeapă e o plăcere pe care
nu o gustă oricare turc, ori
care manelist cu tampoane între picioarele vegetale
(?!) - în
atacul din noaptea aceea de cloro
filă, eu, Vlad, cu găști în urechi, am văzut, am bătut
niște ieniceri ierbivori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama tortului
eu cred că este femeia
care știe să facă
din memorie torturi abil etajate
(am comandat ciocolată: o
să văd
mâine ce dulce sau amar hoinar voi primi)
mama
tortului cred că încă iubește cu bluzele suflecate
fulgii din iarna de fală-n care, cred, cad
pe gheața apusului capete luminate
a tristețe, tot
așa cum se frâng mereu și pleopele și fruntea
prieteniilor în aproape, ah
pe care
încă le mai iubim pe gustate! -
oare
făcând prea dulce ordine-n lucruri
cu ajutoare
de ciocolată criogenată? - a
ferim: au
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești în țara...
Ești în țara berei mândre și-a cârnaților cu piele,
Ești în sânul măslinoasei și brigandei d-azi Elade;
La muscal vii și la turcul ce domnește multe neamuri,
Ești în patria musteții iubitoare de pomade.
Ba, tu ești în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos și ți se șade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu și datorie
Ș-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orișicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui semințe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr' să-ți pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta țară, să trăiești din aste prade.
Unde fiii proprii țări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri și parade,
Numai limba strămoșească s-o vorbești nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală și mândrie nu consistă
Decât c-au știut mai bine s-uite limba țării toate,
Unde chiar numirea țării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan și Dunărea
"Dunăre! ce plângi tu oare?"
"Plâng o floare de sub soare
Ce din sânu-mi a răpit
Ștefan-vodă cel cumplit!"
Pe cel țărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de oșteni,
Turci, tătari și moldoveni.
Una-i ceata hanului,
Una-i a sultanului,
Una-i a Ștefanului!
Iar în câmpul cel turcesc
Mii de săbii zângănesc;
Iar în câmpul tătaresc
Mii de arce săgetesc;
Iar în cel moldovenesc
Doi luceferi strălucesc:
Ștefan-vodă cel frumos
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasă...
În străduința mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeț de-am luat chiar șuturi
Și-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...
O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însuflețiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...
Și-am înțeles... n-am înțeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aș scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...
Mă-ntreb așa prin raze selenare,
Cu ce-am greșit de-am dobândit amor
Și ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aș fi putut să mor...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul
- O replică lui Grigore Vieru -
Scrisul e a doua Viață,
Partea ei cea sfînt eternă,
Prin care un Neam învață
Iubirea de foc, maternă.
Cei care-ți doresc pieirea,
Ca să-ți întrerupă Mersul
Și să-ți cotropească Glia,
Mai întîi îți fură Scrisul
Și-ți școlesc în contra-ți fiii,
Cei bogați și trădători,
Că ți-au fost părinți Latinii,
Și că Dacii-s muritori...
Munții nu-s ai Latiniei,
Ci ai Dacilor, Stăpînii
Peste-ntinsul Balcaniei,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se pare că îmi duc viața
pasămite, trăiesc.
mă uit pe geamul de la bucătărie.
vrăbiile strălucesc și soarele ciripește.
mașina mea, la 25 de metri dedesubt,
e crem.
I'm not in love with my car
deși e dreptunghiulară și lucioasă.
nu mi-am luat nici carnet.
Doamne, verde e gardul viu!
ruginite sunt tomberoanele!
trece o școlăriță.
trăiesc și eu, M. C., fost poet, și ascult
muzica turcească de la vecini.
sub calorifer, un mare gândac negru
mișcă o labă și o antenă,
cum zace pe spate, semistrivit.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Turcia și iubire, adresa este: