Poezii despre Israel și timp, pagina 3
Căderea Ierihonului
Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimțite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-ntețite.
Dar n-a crezut și nu s-a pocăit.
Așa va fi și cu această lume,
Căci cele șapte trâmbițe-au sosit,
Sunând avertizare, foc și ciume.
Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.
Și toți au înțeles și-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit și a luat.
Cu viața și-a plătit apostazia.
Cetatea Ai a fost apoi luată
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
Ne-am născut din doi giganți
Latinii, tracii din Carpați,
Aici, pe mândrul dulce plai,
Asemeni unui colț de Rai.
Olah, valah, râmlean, român,
Suntem un neam daco-roman,
Căci Dacia e portaltoi,
Iar Roma mugurul altoi.
Spre răsărit de staje-au stat
Și primele jertfe au dat
Brodnicii, Bolohovenii,
Sepeniții, Berladenii.
Iar când puhoaie au venit,
Neam după neam necontenit,
În ajutor sărit-au iureș,
Românii din Maramureș.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea cavalerului
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne cum le ziceți voi
și multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, dați pe un război.
V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,
că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.
Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu să vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu are dileme
Nu știu de a avut vreodată. Poate.
Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi și neajutorați
Aici, nu! Moartea n-are dileme:
Îi urăște pe toți deopotrivă,
De speculații n-are vreme,
Nu pune întrebări, n-o interesează de ești puternic
Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăiești,
Niscai lucruri bune să făurești,
De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,
De ai păcătuit ori ești neprihănit,
Nimic n-o privește;
E dură, căpoasă și feroce,
Neiertătoare, rea și dușmănoasă,
Știe că are de-a face cu un neam urgisit de veacuri,
Supraviețuind, în chip miraculos.
Acum gata, s-a terminat!
Cu toții pe ruguri, arși să fie până la unul!
Moartea a primit această "nobilă" misiune
De la mai-marii din Berlin;
Ei au investit-o cu puteri depline
[...] Citește tot
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanță cu bucluc
Mare, bucurie mare, a rămas o săptămână,
Până plec la Marea Moartă în frumosul Israel,
Să mă bălăcesc în valuri doar cu soața mea de mână,
Să uităm de rău, necazuri, să ne recreăm nițel.
Pregătiri, valize pline, am ascuns și o căpșună,
Preparată chiar de mine, pe verandă în secret,
Când deodată telefonul ca turbat într-una sună.
Era soacra care-mi spune, că și-a luat și ea bilet.
A căzut pe mine cerul, dracului s-a dus vacanța,
Îmi plesnea de ciudă capul, jugulara îmi fierbea,
Nu am înțeles vreodată cum născuse Baba-Cloanța,
O prințesă... bunăciune, cum era nevastă-mea.
Am plecat, pierdeam biletul, dar speram la o minune,
C-o să-și rupă unghiuța, de la mână sau picior,
Sau umblând pe-acolo lela, va găsi compasiune,
La vreun moșneguț din State, de o babă amator.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Damnate citadele
Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, să-nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".
Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".
Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!
Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, să strige-un vinovat; "Greșești!"?"
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul uneia dintre fete
În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia și Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita și-s Jael, și-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.
Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, și Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar și cu țărăncuța Nelly.
Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-și iese din țâțâni.
Dar tu ești bărbat și îmi vezi doar cratița,
Așa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plină pandemie de COVID-19, mai-marii BOR, între care mitropolitul Teofan, au cerut anularea de către autorități a restricțiilor privind pelerinajul la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, pretinzând că "sfintele moaște sunt izvor de vindecare" (pamflet)
Vă spun că nu sunt un ateu
Și cred în bunul Dumnezeu,
Dar nu cred, cât timp pot discerne,
În ale voastre baliverne:
Povești cu moaște sfinte care
Sunt un izvor de vindecare,
Când noi la ele ne-nchinăm
Și-apoi, smeriți, le sărutăm.
De sunt izvor de vindecare,
Precum pretindeți cu-ngâmfare,
De ce nu mergeți prin spitale,
Să vindecați de grele boale?
Doar sărutând acele moaște,
Bolnavii toți, toți vor renaște
Și nu ne va mai trebui
Vrun medic când ne-om bolnăvi.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu adevărat cu El?
"Cine zice că rămâne în El, TREBUIE să trăiască și el cum a trăit Isus." (1 Ioan 2,6)
Cărările spre slăvile-aurite nu au sfârșit, dar au un început -
În grajdurile Betleemului Iudeii - acolo-au luat ființă și-nceput.
Ai cunoscut și tu, creștine, umilința acelei pocăinți zguduitoare,
Primind s-apuci, batjocorit fiind, să mergi și tu pe-a grajdului cărare?
Acel ce a creat și timp, și spațiu a trebuit să fugă urmărit
De-un fir de praf, de un nimic, de-un nimeni, dar care totuși îl ura cumplit.
Ai cunoscut și tu, creștine, această ură stârnită de viața ta divină?
De nu, ai grijă: n-ai să-mparți nici pacea din veșnicia care stă acum să vină.
Acel ce le-a făcut și e dispecer, veghind de veacuri peste lumi și stele,
Și-a așteptat chemarea în lucrare, treizeci de ani tot adunând surcele.
Ai cunoscut și tu această așteptare, făcând un lucru foarte ne'nsemnat,
În timp ce-o mare misiune-ți sta în față? Putut-ai tu s-aștepți să fii chemat?
Acel ce a hrănit pe mii de oameni, El însuși fu din greu înfometat,
Deși numai dorind putea să aibă; nu-i totul oare tot prin El creat?
Ai cunoscut și tu, creștine, lipsa și ai răbdat în timp ce-ai fi putut
Să ieși din ea neascultând de Domnul, oricând, dacă aceasta ai fi vrut?
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Israel și timp, adresa este: