India şi iubire

Las totul la voia întâmplării

Azi am pariat pe iubirea aproapelui
Aşa cum pariez câteodată pe barca sau liverpool
Ştiu că cerul ne va trimite mesaje codificate
Pe frunze proaspete de turmeric
Tot ce ştiu se află în inima asta umplută
Cu mirodenii aduse din india
Las totul la voia întâmplării
Până la sfârşitul acestei zile ceva bun tot s-o întâmpla

poezie de Sorin Lucaci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

India

călătorie în ţara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînţelegând
peste pustiul sufletesc
din cărţile lor sfinte

voi privi apusuri
şi praful ridicat de paşii elefanţilor
de pe ţărmuri
şi copaci cu zeci de glasuri cântătoare

voi filma înţelepţi
muritori de foame
hrăniţi cu durere
leneşi pentru odihna sufletului
şi tăcuţi

în singurătatea lumii
între pereţi din trestii

[...] Citeşte tot

poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai respiraţie

Nici Creştin şi nici Mozaic, nici Muslim şi nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean şi nici din pământ,
nici din eter şi nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam şi Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup şi nici suflet.

Aparţin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o ştiu şi care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea şi din mine,
singura care respiră cu respiraţia unei fiinţe omeneşti.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de dragoste al lui Har Dyal

Singură pe-acoperişul ameninţător ca un eşafod,
Mă-ntorc şi privesc biciurile fulgerelor pe cerul gri –
Urmele fermecate-ale paşilor tăi acolo-n Nord.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.

Sub picioarele mele stă bazarul într-o linişte de moarte –
În ocolul lui cămilele trudite dorm în plină zi –
Dorm şi captivii din raidurile-n ţinuturile de departe.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.

Soţia tatei e bătrână, anii-au asprit-o, iar eu-s povară,
Cenuşăreasă-n casa care nu mă mai poate ocroti –
Beau lacrimi, iar pâinea pe care o mănânc i-amară.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.

*Acest poem este inclus în naraţiunea lui Kipling DINCOLO DE CULOARE, o poveste tristă şi neîmplinită de dragoste dintre un englez, Christopher Trejago, şi Bisea, o tânără văduvă de religie hindusă. Titlul acestuia l-a inspirat pe T. S. Eliott, care a schimbat titlul unui celebru poem al său, astfel PRUFROCK PRINTRE FEMEI a devenit CÂNTECUL DE DRAGOSTE AL LUI K. J. PRUFROCK.

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja tainelor hinduse

În noaptea asta, sunt o parte
A unui trup abil şi-aprins,
De-o flacără care se-mparte
Doar la tăceri de necuprins.

Mă voi lăsa... furat de vise,
De clipa-ncinsului april
Care nu ştie... pare-mi-se,
Forţa figurilor... de stil.

Respir apoi, ca într-o doară
Parfumul tandrelor iubiri
Ce printre stele lin coboară
Petale roz... de trandafiri.

Şi-n praful de istorii spuse
Insinuant... spre dimineţi,
Lăs vraja tainelor hinduse,
Nedezlegate... de poeţi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră

Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veşnică pândă;
Umbră, vă târâţi spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziţi,
N-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiţi niciodată,
Fiindcă mă iubiţi
Şi dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ieşit dintre pereţi

îţi scriu c-un început de comunicare
dinspre treptele ocupate în orele noastre libere
despre stelele evadate în şir indian
incertitudinea răsăritului în cercul meu oval
toamna scăldată în umbre de verde
lumină altoită în vârful lui te iubesc

durere nescăzută din talciocul de gânduri
plimbate între corzile fără direcţii
aşteptarea sinceră sculptată pe faţă
în nepriceperea de a-şi schimba culoarea

şi chiar neîmblânzita foaie de scris
îşi alege literele din distanţa aceea apreciată
în secunde până la tine
pentru poemul ieşit dintre pereţi

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plange!

Citesc in ochii ei durere,
Si ma gandesc ca nu-i de-ajuns
Sa aiba atat de multe daruri,
In sufletu-i de nepatruns.

Mai trebuie si-un strop de soare,
Sa-i incalzeasca inima,
O picatura de iubire,
Sa schimbe-n bine viata sa.

De-ar intelege ca in viata,
Trebuie s-astepti si sa iubesti,
De maine viata ei s-ar umple
De fericire, ca-n povesti...

Dar cand ai varsta tineretii,
Si viata e la inceput,
Ai vrea sa schimbi marea cu muntii,
Sa faci ce nimeni n-a facut.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Un nestemat strălucitor,
Africa atotcuceritor,
Se întinde peste Oceanul Atlantic şi Indian,
Cu rubinul ei, insula Madagascar.

Nilul însufleţind Africa lor,
Învie tot, din alb-color.
Continent care este dantelat,
De animale de tot felul populat,
Lei, tigrii, elefanţi, pantere,
Animale ce spun într-un cuvânt - putere!

Cutreierând prin tropice,
Africa este propice,
Pentru toate car-există,
Accacia, baobabi e artistă.

Congo, având un debit mare,
Se revarsă în ocean printr-un estuar,
Datorită mişcărilor mareei,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Popovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!