Poezii despre Orfeu și noapte
poezii despre Orfeu și noapte.
Desprinderea de vis
Nimic nu mă face să privesc dincolo de lacrimi
un cer plumburiu și
un sfânt cântând la harfă închiderea
lumii în căușul versurilor
nici noaptea poetul nu mai scrie
despre iubire și dumnezeu
nici marea nu ajunge pentru a cuprinde
sentimentul nașterii lui Orfeu
doar printre orele nesfârșite și
spațiile dintre cuvinte există
un dor aproape stins:
poezia desprinderii de vis.
poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIETENULUI MEU MAI TÂNĂR, MARIUS ROBU - Fără filosofia dragostei, omenirea ar pieri (părerea mea)
Bard-filosof, robit de o idee
Eternă, ce obligă să se-nchine
Toți trăitorii nopților divine
Alături de-ntruparea unei fee...
Prin versuri cu sclipiri diamantine,
La sânul unei caste Dulcinee
Galant, așterne flori de orhidee
Din tropicale, vechi păduri virgine
Aed al dragostei și al blândeții
Strunește lira-n plăsmuiri cerești
Precum Orfeu, jertfitul frumuseții...
Chirurg-artist al firii omenești
Glosează Universul tinereții,
Scrutând discret și taine femeiești!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din La cumpăna dintre milenii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul iernii
Din flaut de cristal ne cântă iarna
și ca-ntr-un menuet
fulgii învață
de poala norilor
să se desprindă
ca lacrima de sloiul lung de gheață.
Iar cerul parcă-și scutură livada
în armonii
vibrând asemenea
unui arpegiu
dintr-o sonatină
prinsă în zborul fulgilor de nea.
Lovesc centauri cu copita-n stele
în fiecare noapte
și... se-aude
cum plâng pe un arcuș
de violină
luceferii cu gene lungi și ude.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean (2015)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
El Desdichado
Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prințul Acvitaniei ce și-a pierdut moșia:
Singura-mi Stea e moartă și-n cântu-mi ănstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.
În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,
Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, Bucuria
Și floarea adorată de-un suflet sfărâmat
Și-umbrarul unde Roza se-îmbrățișa cu Via.
Sunt Amor sau Phoebus...? Lusignan sau Biron?
De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea caldă;
și am visat în Grota cu nimfe ce se scaldă...
De două ori trecut-am ne-nvins peste-Acheron:
Pe lira lui Orfeu, în drumul meu, am strâns
Și al Sirenei strigăt și al Fecioarei plâns.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul la bătrânețe
Poetul la bătrânețe
între Orfeu și Morfeu,
izolat de mass-media,
crede că Fălci
este un film despre dentiști.
Își amintește de sex
ca de ceva care i-a lipsit
în tinerețe.
Descoperă că pacea și seninătatea la bătrînețe
sunt o iluzie.
Își petrece ziua meditând
la lucruri pe care nu le va face niciodată.
(Ar putea începe o a doua carieră,
dacă ar ști ceea ce întotdeauna a știut
că vrea să facă. )
[...] Citește tot
poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna lui Orfeu
.. Trenul se puse în mișcare, contemplam din cupeu
Cum aleargă înapoi: halte, poduri, salcâmi.
Alergam și eu, ca stâlpii de telegraf, înapoi,
Înapoi spre tine, văzându-te în gară,
Prin tufișurile aprinse de soarele roșu,
Prin ploaia ce-și vărsa lacrimile pe geam.
... Avionul decolă în azurul grozav
Și orașul ațipi, ca o turmă lângă ape.
Zbura avionul, dar parcă nu zbura
Pe deasupra troienelor albe, de calcar,
Înghețase soarele pe aripile lui,
De unde tu-mi fluturai cu batista.
... Vaporul ieși în larg, elegant,
Din ceață se tânguiau pescărușii.
Țărmul se clătina, alungit,
Buiau talazurile negre la proră.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierduți pe veci
Aș vrea să murim
Ținându-ne de mână
Pe câmp cu mărăcini
Jeliți să fim de lună
Să sape corbi morminte
În zbor să ne aducă
Pe margine de groapă
În cântec de nălucă
Și iarăși să ne scoată
Să ne arunce-n mare
Să fim ca zeii mării
Scăldați în băi de soare.
Pe frunze ruginite
S-apară pentagrama
Prin stele veștejite
Să ne trăim iar drama
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (11 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino s-asculți privighetoarea
Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-așteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Și cântă privighetoarea.
Vino, privighetoarea cântă
Din piculină și din nai
Și trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopți de mai.
Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.
Vino, privighetoarea cântă
Ea știe ce și pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsoir, chérie! Bonsoir, madame...
- Bonsoir, chérie! Bonsoir, madame,
Trecut-au ani, nu te mai am,
Dar tare-aș vrea să știu cum ești,
Mai bei cafea din albe cești?
Și lângă ea, spune-mi, servești,
Croissante franțuzești?
Te mai parfumezi ușor,
Cu Chanel sau cu Dior?
Părul ți-l mai ții pe spate?
Foc aprins trecând de coate,
Singuru-ți veșmânt în noapte,
Te-aș privi, nu se mai poate...
Când zâmbești, ți-arăți gropița?
Sau ți-e tristă toată ființa,
C-am plecat? Laș, derbedeu!
De ce, spui? Nu știu nici eu,
Te-am considerat trofeu,
Merit soarta lui Orfeu.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...
La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.
Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,
În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.
Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Orfeu și noapte, adresa este: