Pasărea Phoenix şi visare

Vise cu dedicaţie

Visele evoluează ascendent
Din aspiraţii în dorinţe
Din gânduri în speranţe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renaşterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porţile unui spaţiu divin
Într-un periplu binecuvântat.

poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc

A celor care-şi pierd în dimineţi
O floare dintr-un fir de busuioc

Şi-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranţele, ţinute sub obroc,

Cu tine se înalţă în iubiri
Ce n-au avut în viaţă încă loc,

Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!

poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna pe jumătate

eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenuşa uitată
pe pieptul tău
dezvelit
ţărâna are gust de copac ars
în ceaţa şoptită
doar tu poţi să-mi spui am trăit,
am iubit?

eu sunt pasărea cea mai bizară
din jăratec îţi cânt
un refren de roşu închis
soarele moare pe sânii tăi fragezi
luna pe jumătate
pare Phoenix

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj prin vis paradisiac

vise renasc din cenuşă ca pasărea Pheonix
să simt iar paradisul aproape de cord
mă desfăşor în viaţă cu credinţă de onix
revelaţii mă umplu de la Sud la Nord.

cântecele vârstei şi iubirii sunt scrise
în sufletul meu îndrăgostit de vers
sunt în voiaj prin lume pe drumuri permise
Dumnezeu mă ocroteşte de înger pervers.

căzută-n contemplare descriu peisaje
de o frumuseţe rareori întâlnită
razele prietene ning peste mine miraje
cuprind şi frenezia din lumea infinită.

cu gânduri albastre fac adesea voiaje
printre stele. sete metafizică desţelenită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în calea-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Neîndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet,
Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot dansa cu norii fără să fiu Fred Astaire

mi se întâmplă atunci când nu ştiu unde e cerul
aripile îmi cresc dinspre lanul de grâu
înspre brazda nepregătită de mângâierea omătului
aşa cum fiecare pasăre vrea să fie phoenix
tot astfel mă visez şi eu purtător de foc cu trup de cenuşă
când nemuritor când neînceput leagăn de univers
poate doar eterna căutare a nimicului între două găuri negre

mi se întâmplă uneori să nu ştiu unde este cerul
pentru că îl caut prea departe
când ar putea fi în ochii tăi
adică acolo unde mă pierd de parcă n-aş fi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Am rupt pagini din sufletul meu şi ţi le dau... să se renască ca pasărea Phoenix în ochii... şi în enigmele inimii tale.

M-am aşezat cu sufletul pe-asfalt
Să-l simt la fel de gri, la fel de rece
Cu gânduri învelite-n timp
Care nu vindecă... doar trece

Am căutat un soare-al meu
În aburul de dimineaţă
Ars-am în apusul său
Pe-asfaltul sufletului greu

M-am ascuns în odaia-mbibată
De vise, lupte, căutări
Sub un cearşaf de umbre îngheţate
Sub ritmul trist al pianului global

Acolo într-un dans fatidic
M-au prins hoţii de vise
Pe când Orfeu se zbuciuma sporadic

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Toporeţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fazele lunii

Am auzit cândva, ca-ntr-un vis,
Că nava lunii e-o pasăre Phoenix;
De-aceea-n braţe de sălcii adastă,
De-aceea navighează pe bolta albastră;

Întoarce-te spre est sau spre vest, dacă-ţi place,
Şi-o să vezi că în mulţi copaci ea cuib îşi face.
Când e doar un fir subţire,-un perlat cearcăn,
Priveşte-o pe cer printre crengi de mesteacăn;

Când moare, în fum gălbui scăzând încet,
Priveşte-o-într-un stejar crăpat de trăsnet;
Dar când, în mai, luna plină i-i bolţii zâna,
Luminoasă ca apa şi albă ca lâna,

Priveşte-o cum îşi aşterne patul pentru culcare,
Într-o magnolie înaltă, toată numai floare.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!