neruşinare şi ţări

Vasilica Dăncilă (Agramata din capul statului), premierul PSD-ist al României, a minţit cu neruşinare nu a avut telefonul la ea când a sunat-o preşedintele ţării pentru că era la "Simfonia lalelelor", deşi toate televiziunile au filmat-o cu telefonul în mână

Nu e numai agramată,
Este şi neruşinată,
Şi o mare mincinoasă.
Sper că nu-i şi ticăloasă.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Escrocii (pamflet)

Sunt tot mai mulţi în puşcării,
Sunt, nu puţini, în primării,
Dar, culme a neruşinării,
Rechinii mari-s la cârma ţării.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (10 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din puţul gândirii premierului plagiator Victor Ponta: DNA-ul e de vină că nu merge economia, pentru că-i arestează pe marii corupţi (pamflet)

Tu, campion al defăimării,
Eşti, vai, nefericirea ţării!
Îţi spun, dar fără simpatie,
Să spui asemenea prostie,
E-o culme a manipulării
Şi una a... neruşinării.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (25 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fac politrucele mioritice corupte ca să scape de puşcărie, după ce au furat milioane de euro şi au fost condamnate la închisoare

După ce, la condamnare,
Iau ani mulţi de închisoare,
Blonde, brune, curviştine,
Iute fug în ţări străine,

Cer azil, neruşinate,
Mint că sunt persecutate,
Iar, ca ultimă reţetă,
Fac copii la eprubetă.

Să n-o-aducă înapoi,
Când e prinsă de copoi,
Ştioalfa noastră, fals umilă,
De la juzi imploră milă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (11 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen Dan (PSD), fostă secretară de şcoală la Videle, pusă ministru de Interne de infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului), refuză să-şi dea demisia după abuzurile grave la protestul diasporei din 10 august 2018 şi la alegerile europarlamentare din 2019

Această blondă PSD-istă
E-atât de mare tupeistă,
E-atâta de neruşinată,
Cum Terra n-a văzut vreodată.

E-acea ce-a pus Jandarmeria
Ca să gazeze-n România
Femei, copii, bâtrâni, bolnavi,
Diasporeni frumoşi şi bravi,

Bucureşteni, ce-au contestat
Ăst PSD ‒ partidul stat,
Şi pe toţi infractorii lui,
Ajunşi în fruntea statului,

Pe infractorul cel mai mare,
Ce-n fine azi e la-nchisoare.
Femeia asta agramată
Pe-obrazul ţării este-o pată.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (30 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire

Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare şi ceasuri de speranţă.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanţă,
Cu ani de nedreptate şi-alţi ani de lecuire.

Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Şi-ngenunchind pe trepte de româneşti altare,
Vrând ţara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.

Se zbat încă ţinuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câţi dintre fraţii noştri sunt traşi pe-a vieţii roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.

Năpârci fără coloană si pic de demnitate,
Lachei plătiţi vremelnic, neruşinaţi prepuşi,
Ce-ar vinde România şi-avutul ei la ruşi,
În litera de lege pun practici re-nviate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi căţelul (fabulă)

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fotbalist

Era un jucător foarte talentat,
Dar cam singur s-a fentat.
Dumnezeu i-a dat imens dar
Însă l-a pierdut rapid prin bar,
Căci noaptea joacă pe masă,
La meci vrea s-o bage-n plasă.
Pe teren doarme, se dă de-a dura
Şi-apoi invocă frigul sau căldura.
Îşi doreşte fani, peluza plină,
Iar pe gazon rămâne smirnă.
Şi-l vezi cum uşor se stinge
Când aleargă după minge.
Sincer, e un efort prea mare
Şi-acasă... şi-n deplasare.
Dar la interviuri, fără ruşine
Vorbeşte cât gura îl ţine.
Îi umileşte pe-ai săi adversari
Şi-i ceartă rău pe contestatari.
Crede că mereu are dreptate,
Iar după golurile marcate

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi n-aş mai vrea minciuni din alte ere

Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâţia de ani se ţine scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără ruşine
Îmi calcă umbra peste tot şi pare
Dacă te uiţi din far că suntem unul
Cu aripi din ţărână târâtoare
Având acelaşi înţeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămaşa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări şi ţări nelămurite
Şi m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Ţigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună şi chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranţe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranţe

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo politicus

În aste vremuri, totul e pe dos;
Homo politicus vrea doar un os
Şi de afaceri mari nu poa' să-nvârtă,
S-ar mulţumi, ce-i drept şi c-o ciosvârtă.
Homo politicus e-un mincinos,
Dulpicitar, fudul, cu obraz gros.
Cameleon, culoarea îşi preschimbă,-
Dintr-un partid în alt partid se plimbă.
Mânat de-acelaşi interes meschin,
Să-şi umple contul gras, să fie plin,
Migrează iar s-ajungă-n sfatul ţării;
Rechin, ce-adulmecă sângele mării.
El trage precum musca la arat.
Din patru-n patru ani e exaltat.
După alegeri, de-i victorios,
Stă-n parlament, blazat şi somnoros.
Şi doarme patru ierni şi patru veri
Îi scoate-alegătorului albi peri,
De bietul om, confuz şi cam scârbit,
Merge la urne mai aghezmuit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!