Orfeu

Nepedepsită

nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrăţişând deşertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veşmânt de moarte
femeia deşertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-ţi faţa, Orfeus!

Pierdut,
în faţa ferestrei arzi
amintiri şi lacrimi...

Euridice e aici, jucăuşă
dar nu o vezi de mâna cu care
priveşti în zare...

Palmele-i goale
visează
să-ţi descopere argintul.

Ochii
şi-au făcut drum
prin părul tău...

Întoarce-te, Orfeus
să-ţi poată pătrunde
în suflet!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia e o Carte foarte veche

Biblia e o Carte foarte veche –
Scrisă de penumbrele unor oameni
La sugestia unor Sfinte Spectre –
Subiecte – Betleemul –
Paradisul – străvechea Vatră –
Satan – Generalul –
Iuda – Marele Trădător –
David – Trubadurul –
Păcatul – căderea-n Smintire
Căreia unii îi fac faţă –
Băieţii care "cred" sunt foarte însinguraţi –
Ceilalţi Băieţi sunt "pierduţi" –

Dacă Povestea avea un Cântăreţ mai bun –
Ar fi fost prezenţi toţi Băieţii –
Predica lui Orfeu captiva –
Nu condamna.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciule, ascunsule!

Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
şi morţii tăi vedea-i-aş ca florile-n văi.

Geme frunză!
Vai, geme ea.
Şi cade veştedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.

Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!

Sfâşiaţi-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

De ai cânta la liră mai céva ca Orfeu,
De ai fonda religii, om venerat ca zeu,
De-ai fi-nţelept ca Solon, ca Einstein de deştept,
De-ai fi viteaz ca Hercul, ca Solomon de drept,
De ai avea-n puterea-ţi, supusă, lumea toată,
De-ai fi bogat ca Cresus, tot o să mori odată.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme şi eseuri

m-am detaşat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă

acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
şi-n valuri inspre mine curg
poeme şi eseuri

e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXVIII

O, vin – în urmă pleci! Îndeplineşte
– copil eşti încă – dansul feciorelnic
în pura constelaţie ce dănţuieşte!
Am izbutit să depăşim vremelnic

nedesluşitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mişcată-atunci, dar ai simţit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu

un arbore-ncerca un pas cu tine.
Ştiai doar locul unde lira cântă
şi-n cumpăt nemaiauzit răsfaţă.

Atunci cercat-ai gingăşii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului faţă.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia rămâne ultima speranţă (Motto. Poetul este ultima speranţă. Mircea Eliade)

Poezia este ultima speranţă.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Şi nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.

Căci cînd a ieşit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.

Şi cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Şi din muzică un tezaur.

Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranţă,
Pentru acel care iubeşte viaţa mult
Şi nu are inima de faianţă.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinderea de vis

Nimic nu mă face să privesc dincolo de lacrimi
un cer plumburiu şi
un sfânt cântând la harfă închiderea
lumii în căuşul versurilor
nici noaptea poetul nu mai scrie
despre iubire şi dumnezeu
nici marea nu ajunge pentru a cuprinde
sentimentul naşterii lui Orfeu
doar printre orele nesfârşite şi
spaţiile dintre cuvinte există
un dor aproape stins:
poezia desprinderii de vis.

poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria primăverii

Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară şirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!

Flori imi colorează gândul
Si musteşte viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezişă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!